11 septembrie: Între istorie și simbol

Ziua de 11 septembrie reprezintă fără îndoială o dată care va rămâne în memoria colectivă asociată cu unul dintre momentele semnificative ale istoriei contemporane, atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii. Dincolo de teorii ale conspiraţiei, statistici reprezentate de pierderi umane şi materiale sau certe modificarări ale climatului relaţiilor internaţionale, evenimentul deţine şi o interesantă încărcătură simbolică.

Efect al conflictului civilizaţiilor, problemă fundamentală a societăţii globale contemporane, atacul terorist din 11 septembrie 2001 a deţinut multiple elemente cărora li se pot atribui diferite conotaţii simbolice. Aşadar, de ce teroriştii au atacat Statele Unite, New-York-ul, Pentagon-ul sau Turnurile Gemene? Foarte pe scurt, pentru că Statele Unite reprezintă principala putere a lumii, New-York-ul – principalul oraş american, turnurile World Trade Center – expresia sistemului economic internaţional capitalist, Pentagon-ul – sediul central al celei mai puternice armate occidentale. În aceste condiţii, prin acest gest, autorii săi fundamentalişti au dorit să aplice o lovitură simbolică inimii economice şi militare a Statelor Unite şi lumii civilizate. Atentatele au fost interpretate simbolic de către artizanii lor ca fiind expresia începutului prăbuşirii sistemului occidental, lovit astfel în doi dintre pilonii săi esenţiali – economicul şi militarul, elemente care au asigurat supremaţia Statelor Unite şi a valorilor civilizaţiei occidentale la nivel internaţional. În plus, data de 11 septembrie ne aminteşte un alt notabil eveniment istoric, cel de-al doilea asediu al Vienei, petrecut în 1683. Atunci, armatele otomane conduse de Kara Mustafa Paşa au pierdut la Viena o bătălie decisivă în faţa coaliţiei creştine. Reprezintă astfel actul de la 11 septembrie 2001 expresia unei reabordări a evenimentelor petrecute la Viena cu peste trei secole în urmă sau este vorba despre o simplă coincidență? Viitorul ne va oferi un răspuns.

La asaltul Vienei, 11-12 sept 1683 Europa crestina a castigat, liga sfântă învingând trupele otomane.Un amănunt interesant referitor la acest moment important al istoriei Europei îl reprezintă contribuţia ţărilor române la desfăşurarea ostilităţilor. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca, în Țara Românească – Șerban Cantacuzino, iar în calitate de vasali ai turcilor, ei au trebuit să participe la campanie alături de otomani. Cu toate acestea, Şerban Cantacuzino a sprijinit în secret armatele creştine, lucru pentru care a primit din partea împăratului Leopold I titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman. De asemenea, în decursul bătăliei, în faţa cortului domnitorului valah a fost amplasată o cruce de stejar cu înalţimea de 5 metri. Respectiva cruce există şi în prezent, fiind păstrată în Slovenia, într-un muzeu din Ljubljana, aşteptând în zadar eventuala dar fireasca sa aducere în ţară. Memoria lui Şerban Cantacuzino şi recunoaşterea contribuţiei sale la salvarea Europei creştine au fost marcate la Viena inclusiv prin dezvelirea unui bust al domnitoriului român la împlinirea a trei secole de la celebra confruntare din 1683.

Mihai Cucerzan