Libertate pentru Constantinopol! Pogromul anti-creștin de la Istanbul din 1955

Constantinopolul a fost peste o mie de ani capitala Imperiului Roman de Răsărit. Fondat de către Constantin cel Mare pe fosta colonie grecească Byzantion, orașul a devenit o perlă a culturii, civilizației și economiei lumii antice și medievale. Constantinopolul a fost capitala ortodoxiei, iar Biserica Sf. Sofia centrul spiritual al creștinismului. Cucerirea Constantinopolului de către turcii, conduși de crudul împărat Mahomed al II-lea la 1453 și transformarea Sfintei Sofii în moschee a demarat un îndelung proces de teroare și crime împotriva creștinilor din Constantinopol. La cele mai mici instigări populația musulmană a Constantinopolului ucidea pe toți creștinii găsiți în cale. Chiar la 1821 a fost asasinat bestial de o mulțime însetată de sânge, patriarhul ecumenic al Bisericii Ortodoxe, Grigore al V-lea. Pe bună dreptate Petru cel Mare și Rusia țaistă au dus o politică inteligentă și persuasivă de eliberare a Constantinopolului și a creștinilor ortodocși de sub teroarea criminală a islamiștilor otomani. După primul război mondial, în timpul războiului greco-turc, Constantinopolul și vestul Turciei cad din nou în mâinile armatei grecești, care încercau să restaureze antica Grecie Mare și să ofere libertate creștinilor persecutați. Englezii înțeleși cu Kemal Ataturk au împlântat cuțitul pe la spate poporului grec și Constantinopolul a revenit la Turcia, deși era oraș creștin grecesc. Ataturk în 1928 schimbă denumirea de Constantinopol în Istanbul și turcizează orașul. Dar crimele împotriva creștinilor din Constaninopol au continuat și în epoca contemporană, fiind ințiate de armată, serviciile secrete și imami. Islamizarea Turciei de către Erdogan și alianța cu Statul Islamic nu este altceva în ochii șefului serviciilor secrete turcești, decât o ”revoluție islamică” și o realitate ”populară”, care le aduce bineînțeles petrol ieftin și profit.

Foarte puțină lume cunoaște că în 1955 a avut loc un pogrom sălbatic la Constantinopol orchestrat de naționaliștii și islamiștii turci, pentru a pune presiune pe englezi să accepte ca o parte din Cipru să revină la Turcia și nu la Grecia în timpul tratativelor de pace. Revoltele au fost orchestrate de Grupul de Mobilizare Tactică al armatei turce, centrul ramurii turcești a Operațiunii Gladio. Evenimentele au fost declanșate de vestea că sediul consulatului turc din Salonic din Grecia de nord—clădirea în care în 1881 se născuse Mustafa Kemal Atatürk—fusese cu o zi înainte ținta unui atac cu o bombă grecească. O minciună! Bomba a fost plantată intenționat de un portar turc al consulatului, care ulterior a fost arestat și a mărturisit că a incitat evenimentele. Presa turcă nu a relatat nimic despre arestare, insinuând în schimb că bomba ar fi fost pusă de greci.Pogromul a accelerat emigrarea etnicilor greci din Turcia, și în special din regiunea Istanbulului. Populația grecească de pe teritoriul Turciei a scăzut de la 119.822 de persoane în 1927, la circa 7.000 în 1978. Doar în Istanbul, populația greacă a scăzut de la 65.108 de persoane la 49.081 între 1955 și 1960.Cifrele din 2008 publicate de Ministerul de Externe al Turciei estimează numărul de cetățeni turci de origine greacă la 3.000–4.000. În timpul pogromului de la Istanbul au fost uciși evrei și armeni.

Vă prezint o relatare dintr-un articol scris de John Phillips în Harper’s Magazine din iunie 1956, care descrie elocvent masacrul creștinilor din Constantinopol: ,,Pe 5 septembrie 1955, în circumstanţe ciudate, o bombă a explodat în incinta Consulatului Turc din Salonic, în nordul Greciei. Presa şi posturile de radio turce, asupra cărora guvernul este influent, au trâmbiţat ştirea incendiară şi falsă că locul naşterii lui Kemal Ataturk aflat în apropiere, un fel de Mount Vernon turc pe tărâm străin, a fost de asemenea distrus. Evenimentele din ziua următoare (6 septembrie 1955) din Turcia au fost plănuite şi executate cu aceeaşi disciplină pe care naziştii o foloseau în atacurile lor violente împotriva evreilor. Bande de prădători au fost puse în mişcare în zona comercială în camioane şi taxiuri, fluturând târnăcoape şi răngi, urmărind liste de adrese, iar poliţia stătea şi zâmbea. S-a raportat că preoţii greci au fost circumcişi, scalpaţi, arşi în pat; grecoaicele au fost necinstite. Consulatul Grec din Izmir a fost distrus. Doar 9 din 80 de biserici ortodoxe greceşti din Istanbul au rămas neprofanate; 29 au fost demolate. Hienele au invadat uriaşul cimitir grec unde sunt îngropaţi patriarhii Constantinopolului, au deschis mausoleele, au dezgropat mormintele şi au împrăştiat oasele pe străzi; trupurile care aşteptau să fie înmormântate au fost străpunse cu cuţitele. Nu a existat nici o distrugere comparabilă a locurilor sfinte greceşti de la căderea Constantinopolului încoace. Guvernul turc a făcut tot posibilul ca lumea să nu afle adevărul. O mână grea familiară a căzut asupra presei, iar editorii care l-au criticat pe prim-ministrul Menderes au fost închişi din nou”.Deși a promis forurilor internaționale că va plăti compensații victimelor, conducerea Turciei nu a făcut-o nici până în ziua de astăzi, mușamalizând genocidul. După circa 50 ani de la evenimente, a văzut lumina tiparului o relatare detaliată și exhaustivă a catastrofei scrisă de dr. Speros Vryonis jr., unul dintre cei mai eminenţi specialişti din lume în istorie otomană şi bizantină. Lucrarea magistrală a istoricului: ”Mecanismul catastrofei: Pogromul turc din 6-7 septembrie 1955 şi distrugerea comunităţii greceşti din Istanbul” a fost publicată în 2012, producând scandal la Istanbul. Se vorbește în carte că în urma pogromul din 1955, circa 100.000 de greci au fost uciși, iar alții au fost nevoiți să plece din Constantinopol. Întreaga istorie contemporană a Turciei se întrepătrunde cu un șir de masacre organizate și orchestrate de statul turc pentru islamizarea peninsulei Anatolia. În acest context complicat putem înțelege colaborarea Turciei cu Statul Islamic și intențiile belicoase ale lui Erdogan împotriva Rusiei care-i strică afacerile ilegale cu petrol din Siria și jocurile geopolitice de mare putere pusă în slujba islamismului mondial cu acceptul tacit al cancelarului german Angela Merkel, ce primește parcă la comandă, cu brațele deshise, refugiați musulmani veniți din lagărele turcești. E vremea ca istoria Constantinopolului să fie cunoscută și orașul să fie eliberat, cel puțin moral, de sub teroarea fundamentalismului religios islamist, care e un focar de instabilitate la porțile Europei democrate. Libertate pentru Constantinopol!

Ionuț Țene