18 decembrie 1955. Execuţia lui Lupeş şi Măzăreanu. Ultimii partizani din munţii Bacăului

În urmă cu 6o de ani, în incinta Penitenciarului Galaţi era pusă în aplicare sentinţa de condamnare la moarte a doi luptători în rezistenţa armată anticomunistă din regiunea muntoasă a judeţului Bacău. Este vorba de Ioan Lupeş şi Ptre Măzăreanu. Povestea lor a fost relatată în cartea „Răstigniri ascunse” de Pentru C. Baciu, şeful structurilor de rezistenţă anticomunistă din judeţul Bacău în perioada 1947-48, şi mediatizată mai ales de jurnalistul de origine băcăuană Claudiu Târziu.

„Într-o notă a Serviciului Bande al Securității, din 16 februarie 1953, se arată că în regiunea Bacău „sunt o serie de fugari izolați care nu sunt urmăriți, din punct de vedere informativ, în mod organizat și continuu”. Dintre aceștia este nominalizat Vasile Borș, fost membru în banda „Hrib Alexandru” din Neamț. Însă, cel mai periculos dintre acești „lupi răniți” a fost Ion Lupeş. Ca elev al Liceului Teoretic Târgu Ocna, încă din 1945 a adunat armament și muniție pentru rezistenţă. În 1949, a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A evadat, după un an, din închisoarea Târgşor-Ploiești. O vreme a evitat confruntările directe cu Securitatea. Stătea ascuns în munții Moineştiului, iar iarna cobora în satul Poduri, la părinții săi. Sora sa, Maria, îi săpase un adăpost sub podeaua grajdului.

La 12 august 1954, Lupeş a fost văzut în Lucăceşti de milițianul Ioan Dragomir, care a încercat să-l aresteze. Lupeş a scăpat, dar a mers acasă la milițian, unde acesta a sosit împreună cu o patrulă. Lupeş l-a înjunghiat pe Dragomir și l-a împușcat și pe sergentul major Ioan Leche. Alți doi militeni au fugit. Din documentele Securității reiese că, a doua zi, Lupeş a spart postul de miliție din Poduri de unde a luat 273 de cartușe și documente referitoare la urmărirea „bandiţilor”.

Curând, lui Lupeş i s-a alăturat un vechi camarad, Petre Măzăreanu, care abia fusese eliberat din închisoare. La 20 august 1954, au atacat postul de miliție Bârsăneşti, omorându-i pe sergenții Dumitru Carp și Dumitreu Sârbu, care fuseseră paznici la închisoarea Onești și îi bătuseră groaznic pe deținuți. Apoi au dat foc postului.

Securitatea le-a dat de urmă lui Lupes și Mazareanu după câteva luni, când se pregăteau să iasă din țară. Au fost condamnați la moarte și executați la 18 decembrie 1955, la Jilava.

Alexandru Lupes, tatăl lui Ion, a fost condamnat la șapte ani de temniță, mama, Maria, la 18 ani, și sora, Maria, la 15 ani, pentru favorizarea infractorului.”

Claudiu Târziu, Jurnalul Naţional, 10 Mai 2004 via Buciumul