tatălui meu
Au trecut atâtea ș-atâtea ierni peste inima mea, tată,
de când cu o sanie înghețată,
trasă de cai zgribuliți,
trupul încremenit în amiezi
ți l-am purtat spre mormânt.
Atunci, timpul meu s-a oprit
în țărâna degerată ce se rostogolea furibundă
peste sicriul purpuriu…
atunci, mi-ai încuiat zâmbetul în cripta tăcerii :
mi-e frig și e târziu.
E iarăși Ianuarie !
– gândul mi-e câmp semănat cu suspin;
E iarăși Ianuarie !
– gerul cumplit îmi picură-n ochi
amintirea chipului tău încărunțit în zăpezi.
Marius Țion
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:


2 comentarii la “Poemul Zilei: Încremenire”
Frumos poem! Felcitări, părinte Ţion!
Amin!
Numai TATA e un SEMIZEU NEMURITOR!!!!!!!!!!!!!
O POEZIE PENTRU CEL CARE A MURIT DEMN, LASAND IN URMA UMBRA LUI VIE SI ETERNA, RESPECTIV COPIA FIDELA CARE ESTE FIUL SAU, POETUL MARIUS TION!!!