În ultima vreme am lăsat deoparte drumurile la Viena și mi-am îndreptat pașii nostalgici spre București. Trebuie să recunosc că după circa trei ani o revenire în Capitala României este tonifiantă. O găsesc schimbată mult în bine. Bucureștiul e un oraș dinamic. Simți lucru acesta de la intrarea cu trenul în Gara de nord. Se vede că 50 la sută din PIB-ul României este produs de Capitală. Gara de nord e foarte curată, cu localuri civilizate. Nu mai vezi cerșetori, iar stația de taximetre îți oferă cele mai ieftine tarife din România. E mai ieftin aproape să mergi cu taxiul decât cu metroul. Am fost surprins de curățenia din stațiile de metrou, de punctualitatea orarului și siguranța din vagoanele moderne. Iar orașul lui Bucur e fermecător, cu clădirile sale între Fanar și micul Paris, între care se înalță foarte multe clădiri noi, din sticlă și oțel, de birouri. Chiar și clădirile ceaușiste se integrează peisajului unei istorii zbuciumate a orașului. Palatul Parlamentului parcă sfidează lumea întreagă, pare o instituție de capitală imperială, care strivește delicata clădire a Patriarhiei. Oricum, Catedrala Mântuirii Neamului va fi o ”răzbunare” peste timp a credinței față de megalomania regimului comunist.

Bucureștenii sunt foarte amabili, îți răspund imediat la întrebări dacă ai nelămuriri cu privire la adrese de muzee sau locații turistice. Străzile sunt foarte curate, trotuarele modernizate, iar oamenii îți zâmbesc. Ce să mai spun de parcurile din Capitală. Cred că e cel mai verde oraș din România. De asemena, mănăstirile ortodoxe din centrul orașului, ca Antim sau Radu Vodă, sunt oaze de spiritualitate, care îți odihnesc sufletul obosit de trepidația civilizației moderne.Bucureștiul e singura capitală cu mănăstiri pline de credincioși în central orașului, construite pe bătrânele movile. Bulevardele largi, bibliotecile noi, Arcul de Triumf renovat și bisericile bizantine oferă Capitalei noastre un farmec aparte, de sinteză între orient și occident, de ”Bizanț după Bizanț” vorba lui Nicolae Iorga. Chiar îmi spuneau prietenii cu care m-am întâlnit că ar trebuie să vizitez și nordul Capitalei unde s-a ridicat un luxos cartier de vile frumoase și un downtown de zvelți zgârie nori. La București și Cimitirul Bellu e o incursiune în istoria și literatura română.La Universitate întreg platoul pietonal s-a renovat, la fel și Teatrul Național, care are în față o interesantă platformă sculpturală futuristă, iar statuile lui Mihai Viteazul și Gheorghe Lazăr veghează la păstrarea românismului.Bucureștenii sunt mândri că și-au depus candidatura la titlu de capitală culturală europeană 2021. Peste tot observi bannere pe clădiri, care promovează Bucureștiul cultural.

Spre seară am ieșit cu un prieten la o bere în Centrul Vechi, la un restaurant numit simbolic ”Micul Paris”, lângă Lipscani, unde într-o atmosferă de sfârșit de secol XIX am băut cea mai bună bere din oraș. În fața fiecărui local amenajat modern și cu gust fete frumoase te îmbie să intri și să guști din delicatesele locului. Zona pietonală din Centrul Vechi e fermecătoare. Nu îți mai vine să pleci, ci să zăbovești la un pahar de vorbă până noaptea târziu. E un romantism retro pe care nu l-am simțit în nicio capitală europeană, ci doar la București. Numai că ora reîntoarcerii la Cluj-Napoca m-a trezit din reverie. Prietenul, înainte să mă conducă cu mașina la Gara de nord, mi-a arătat Hotelul Concordia, acolo unde deputații țării au votat la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Al. I. Cuza ca domn și Unirea Principatelor Române. Nu îmi mai venea să părăsesc Capitala, unde am cunoscut oameni admirabili și patrioți autentici. Noi românii avem un fel de-al nostru de a ne critica mereu capitala, dar când îi simți cu adevărat spiritul de poartă nostalgică a Europei, când îi admiri clădirile ce sunt o sinteză stiluri dintre brâncovenesc, franțuzesc, neobaroc și internațional, imensele parcuri-păduri realizezi de fapt că probabil Bucureștiul e cea mai frumoasă capitală europeană. Când felinarele se aprind în Centrul Vechi mii de tineri și turiști se îndreaptă să petreacă în cafenelele, pub-uri și restaurantele cochete, acolo unde pare că petrecerea și noaptea nu se mai termină niciodată. Pe când și la Cluj-Napoca un Centrul Vechi similar?

Ionuț Țene

 

caracatita-centrul-vechi