Semnificații după întâlnirea dintre Papa Francisc și Patriarhul rus Kirill: Moscova a Treia Romă?

Nu m-am grăbit să scriu imediat după întâlnirea istorică dintre Papa Francisc și Patriarhul ortodox rus Krill. A fost prima întâlnire dintre un papă catolic și un patriarh rus de la marea schismă din 1054. Nu cred că lumea și-a dat seama de importanța acestei întâlniri istorice care schimbă geopolitca religioasă a lumii și atitudinea creștinismului față de secularism și statul laic sau ateu în lume. Paradoxal întâlnirea a avut loc pe aeroportul din Havana, capitala unui stat comunist, un pinten în sfera de influență americană, țară care se reformează foarte încet și, încă, este sub dominația tradițională a Moscovei. Gazda întâlnirii a fost liderul Raul Castro, un comunist revoluționar, fratele lui Fidel Castro, ce au instaurat în urma revoluției din 1959, regimul comunist la o sută de mile de Miami. E adevărat că regimul comunist cubanez a permis din anii 90 să se redeschidă bisericile catolice și să aprobe o oarecare libertate religioasă. Nu întâmplător Papa Francisc și Patriarhul Kirill au ales Havana ca loc de întâlnire. Cuba e un pod între vest și est, o punte între regimul comunist și cel democratic, între lumea nouă și cea veche, între secularism și creștinism, între SUA și Rusia.

Declarația comună oferită lumii de către Papa Francisc și Patriarhul Kirill e o paradigmă a încreștinării lumii atacată de secularism și ateismul agresiv. E un protest împotriva comunismului și consumerismului capitalist deopotrivă. Se cere unitatea creștinilor, catolici și ortodocși, ceea ce nu s-a mai cerut de la 1054 la acest înalt nivel ierarhic. Se declară solidaritatea creștină în fața persecuțiilor religioase din Orientul Mijlociu și lumea musulmană, care sunt puse pentru prima dată pe același plan cu persecuțiile statelor atee împotriva religiei creștine din Occident, din țări ca Franța, Norvegia, Olanda, Suedia sau Germania ce complotează împotriva lui Hristos cum Ana Pauker, Honecker sau Gustav Husak în anii 50. De fapt, indirect Papa Francisc și Patriarhul rus Kirill, nu mai fac nicio diferență între socialiștii europeni, de un secularism agresiv, de la Bruxelles și comuniștii bolșevici din anii 50 din estul și centrul Europei. Cei doi lideri religioși creștini se ridică împotriva schimbării caracterului creștin al Europei, considerând de fapt criza refugiaților o ofensivă musulmană. Papa Francisc și Patriarhul Kiril consideră că familia tradițională, ca uniune dintre un bărbat și o femeie este calea creștină a perpetuării vieții după chipul lui Hristos și denunță căsătoriile de tip LGTP care nu creează viața. De asemenea, cei doi înalți ierarhi se ridică împotriva avortului, care e considerată o crimă. Dar această întâlnire confirmă o paradigmă istorică: Papa Francisc și catolicismul nu se mai pot bate singur cu provocările secularismului, ateismului și terorismului islamic, ci au nevoie de un aliat în Biserica Ortodoxă. Papa Francisc întâlnindu-se la Havana cu Patriarul ortodox rus Kirill, l-a recunoscut pe acesta ca lider al lumii ortodoxe mondiale. Pentru Papa Francisc, nu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului e liderul informal al lumii ortodoxe cu autocefaliile sale, ci Moscova ortodoxă. E o translație de putere religioasă de la Constantinopol spre Moscova. Poate nu întâmplător viitorul sinod pan-ortodox nu se mai organizează la Constantinopol, adică într-o țară musulmană, cum afirmau ierarhii ortodocși din lumea întreagă, ci în insula Creta ce aparține de o țară ortodoxă. Până la urmă numărul credincioșilor, tradiția creștină și puterea politică oferă vizibilitate Patriarhiei Moscovei în fața lumii ortodoxe față de Constantinopolul care a căzut sub musulmani la 1453. Dacă pentru secolul XVII Nicolae Iorga vorbea de Țările Române ca de un ”Bizanț după Bizanț” putem spune azi că visul narodnicilor și pelerinilor ruși din secolul XIX s-a împlinit la Havana: Moscova e a Treia Romă, iată recunoscută și de Papa Francisc, ce se apleacă în fața puterii și misterului Ortodoxiei răsăritene.

Ionuț Țene