Partidul Noua Dreapta Arad a comemorat azi, 15 martie a.c., cei 40.000 de romani omorati cu bestialitate de armatele maghiare la 1848-49.S-a ținut un moment de reculegere pentru românii uciși.
Pentru români ziua de 15 martie 1848 este zi de doliu național când s-a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria și drepturile naționale ale românilor au fost suprimate.
NapocaNews
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
10 comentarii la “Românii din Arad au comemorat azi uciderea a 40.000 țărani de către trupele maghiare la 1848”
felicitări, fratilor!
Ar trebui sa fie comemoraţi în toate oraşele româneşti ! Chiar nu au fost puţini !
care orase romanesti? 🙂
Stirea asta nu a fost mediatizata…. DE CE ????
Acum se vad trădătorii de neam !
Zdogniew , nu ai auzit încă de oraşe românesti, păcat. Probabil sunt doar câteva, de tipul Warsawa, Krakow, Poznan, aşa că nu mai fi poznş şi pune mâna pe o carte de geografie.
nu-i adevarat bozgorii nu fac rau nimanui ei sunt satanele europei
Nicolae Bălcescu de partea cui a luptat ?
” O CRIMĂ ABOMINABILĂ a fost săvârşită de un asemenea “corp de
vânători” de secui, în februarie 1849 în satul românesc Paloş
din vecinatatea Draosului”.
Chemaţi de groful satului Folvary, cu care sătenii au avut neîţelegeri şi
sub îndrumarea lui, „vânătorii secui” s-au îndreptat într-o noapte în grupuri spre
casele celor pârâţi. I-au prins pe nesimţite, le-au pus căluş în gură, i-au legat fedeleş şi
i-au încărcat în sănii. Un vecin al unuia dintre cei prinşi a auzit zgomot şi
frământări afară. A pus mâna pe măciucă şi a ieşit din casă să vadă ce se întâmplă
afară. Doi secui s-au repezit să-l prindă, el însă cu măciuca i-a culcat la pamânt, a
intrat apoi repede în casa şi a pus zăvorul ”teroriştii” secui i-au dat foc casei.
Un sătean, văzând focul a alergat la biserică şi a dat alarma trăgând clopotul.
În faţa pericolului de a fi prinşi de românii din Paloş, secuii s-au urcat în sănii,
au dat bici cailor şi au fugit pe drumul care duce prin Drauşeni, pană au
ajuns la Mereşti, iar de acolo mai sus pe valea Tolvoiaşului. (afluent al
părăului Vârghiş, care izvorăşte din munţii Harghita, aproape de Miercurea Ciuc).
Acolo prizionerii au fost coborâţi din sănii, aşezaţi la rând şi împuşcaţi.
Le-au luat apoi hainele şi tot ce aveau la ei, lăsându-i goi în zăpadă. Din bătrâni se
zice că ar fi fost cinsprezece victime, date precise sunt numai despre zece printre
care şi Lascu Toma fiul lui Filip Toma din Drauşeni, căsătorit în Paloş. (fiul
acestuia Partenie Toma descrie acest tragic eveniment în Revista Fiii Satului
Palos Ardeal…(vezi si la pag.98 –Spiţele de neam în 1824-, la pg.97),
Iosif Samoilă jun.(nr.casa 173) şi Toma Ioan în 1834 a plecat ca morar la Rupea.
(mai târziu din neamul Toma se construieste şi la Paloş o moară la nr. 211).
Unul dintre “prizonieri”, IOAN SAMOILĂ, nu a fost lovit de gloanţe a rămas
însă în zăpadă, făcând pe mortul. După ce s-a înserat, a pornit aşa cum era dezbrăcat
spre Mereşti (Homorodalmas) unde pe atunci mai erau încă mulţi români, vre-o
trezeci de famili. A ajuns cu mari precauţii la un prieten român, acesta l-a îmbrăcat
i-a dat dat de mâncare şi l-a ascuns în şopron în fân. Dimineaţa copilul gazdei, naiv a
povestit cum că, la ei în casă a poposit un român. Auzind acestea câţiva secui din
Mereşti s-au dus de urgenţă sa-l prindă. Gazda a recunoscut că, întradevăr, a fost la
ei un român dar a plecat. Nedându-i crezare gazdei secuii l-au căutat peste tot
străpungând fânul cu furcile (furcoaie de oţel), însă nu l-au găsit fiind-că atunci,
când au auzit discuţiile, şi-au dat seama de pericolul ce-l aşteptă şi s-a tras sub
streaşina şopronului.
După ce sa întunecat Ioan Samoilă, a plecat şi a ajuns pe furiş în Drăuşeni
(cam 20 km), s-a dus la casa lui Filip Toma, tatăl lui Lascu Toma, relatându-i
cele întâmplate. Aici a stat ascuns câteva zile până când prietenul lui din Drăuşeni,
s-a dus în Paloş să vadă care-i situaţia şi dacă nu cumva este urmărit. După ce s-a
convins că nu este nici un pericol, l-au dus acasă de unde peste trei zile a murit.
Rapsozii poporului din Paloş au povestit toată această crudă nelegiuire şi
în versuri, cântată pe o veche melodie, care şi astăzi se mai intonează când este
vorba de cinstirea morţilor sau de alte evenimente similare din viaţa satului (pag.121).
…a fost mediatizată în reviste cu tiraje restrânse dar în zonă este bine cunoscută şi comemorată şi prin plăci comemorative.Istoricul Gelu Neamţu aminteşte despre alte atrocităţi din partea de sud a Transilvaniei din vecinătatea secuimii…Sate ca Drăuşeni, Archita, Feleag, Hoghilag, Mihalţ şi altele.