Un nazist antifascist. Scrisoare deschisă preşedintelui Iohannis

Domnule Preşedinte,

Citesc şi nu-mi vine să cred ochilor… Privesc halucinat imaginile cu vizita dvs. în Israel şi mă cutremur… Nu mă cutremură atât doza colosală de slugărnicie cu care aţi înţeles să vă comportaţi, cât mă cutremură ipocrizia care s-a întrupat în prezidenţiala dvs. persoană…

Este incredibilă savoarea cu care aţi înţeles să condamnaţi antisemitismul, precum şi zelul cu care v-aţi angajat să-l combateţi, tocmai dvs., liderul unei organizaţii care a asumat, nonşalant şi cinic, continuitatea direct a fostei organizaţii hitleriste nimite Grupul Etnic German. Este adevărat că nu convingeri de natură ideologică au stat la baza asumării acestei tenebroase continuităţi, ci determinante excluisv materiale. Ca să fiu mai clar, imobiliare…

Da, domnule Preşedinte Klaus Werner Iohannis, trebuie să ştie toată lumea că fosta organizaţie de tip nazist, constituită în România în toamna anului 1940 sub coordonarea şi cu suportul logistic al celui de-al treilea Reich, deţinuse patromonii imobiliare fabuloase, mai ales în Transilvania şi în Banat. Bunuri care au trecut în patrimoniul statului român în 1944, în baza Convenţiei de Armistiţiu care prevedea dizolvarea Grupului Etnic German, alături de alte organizaţii de tip nazist.

În mod normal, după apariţia Ordonanţei Guvernamentale 31/2002, şi mai cu seamă după promulgarea Legii 217/2015, prima organizaţie din Ro,mania care ar fi trebuit să intre în vizorul Procuraturii ar fi fost tocmai Forumul Democrat al Germanilor din România, inclusive fostul său fuehrer, Klaus Werner Iohannis. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa. Dar dvs şi organizaţia cu trecut nazist, pe care până de curând aţi condus-o, a rămas beneficiara unor tunuri imobiliare fără precedent în istoria recentă a României, în baza sentinţelor prin care o justiţie coruptă a recunocut continuitatea dintre GEG-ul hitlerist şi FDGR-ul iohannist.

Dra dvs., domnule Preşedinte, nu aţi avut nici cea mai mica jenă în a oferi, în Israel, cea mai dezgustătoare reprezentaţie de servilism. Un comportament care pe aici, pe splaiul Dâmboviţei şi în Dealul Spirii se cheamă, popular, “pupincurism”… Pesemne că, în inteligenţa dvs. întârziată, aşa aţi înţeles că-I puteţi lua faţa celuilalt bufon politic, care tocmai prestase şi el un număr de circ, cu câteva săptămâni înainte, în acelaşi loc (mă refer la Liviu Dragnea).

Cred că Iliescu, Băsescu, Petre Roman şi alţi politruci care au făcut declaraţii servile pe la Jerusalem în ultimii 26 de ani, au pleznit de invidie când au văzut ce puteţi dvs. în acest domeniu. Până azi, nimeni nu a fost în stare de aşa ceva. Tot ce mai lipsea erau câteva jonglerii şi să mergeţi în mâini. Şi circul ar fi fost complet. Bănuiesc că, după ceremonie, şi reprezentanţii Israelului au simţit nevoia să consume lamâie. Românii se învăţaseră, d-le Preşedinte cu muţenia proverbială care v-a atras porecla de “Ficusul de la Cotroceni”. În România aţi ajuns să fiţi receptat asemenea unei statui de for public. Dar pe meleagurile sfinte se pare că s-a produs un adevărat miracol politic. Pentru că aţi prins a grăi, ca să folosesc un limbaj transilvan. Şi, într-un delir bolnav, aţi început să peroraţi despre ambiţia de a ransforma România într-un… centru regional de combatere a antisemitismului şi xenofobiei!!! Regional??? Regional, domnule Preşedinte?! Dvs. ştiţi ce vorbiţi? Înţelegi bine limba română?

Şi cum imaginaţi resorturile prin care România – evident, cu dvs. la cârmă… – va impune Poloniei, Cehiei, Ungariei ori Lituaniei măsurile de adoptat în războiul total cu antisemitismul?

Dar v-aţi întrebat măcar dacă aveţi împotriva a ce lupta? De anul trecut încoace v-aţi făcut colportorul teoriilor lui Alexandru Florian, Shafir, Totok şi al altor sinecurişti care au transformat Institutul Elie Wiesel într-un nucleu de propagare a antiromânismului şi urii interetnice. Servind, evident, unor cercuri nu din România, şi pe care ei le cunosc prea bine.

Şi aţi preferat să ignoraţi punctul de vedere al Comunităţii Evreieşti din România, al cărei lider, Aurel Vainer, a combătut tezele lui Alexandru Florian referitoare la presupusa recrudescenţă a antisemitismului în România, îndemnând la moderaţie. Şi asta chiar în cadrul unei dezbateri realizate sub patronajul Preşedenţiei, în iulie anul trecut. Aţi ignorat şi atitudinea profund recunoscătoare a premierului israelian Shimon Peres faţă de contribuţia României în salvarea a 400000 de evrei. Ca reprezentant al României, aţi fi putut să reamintiţi cu mândrie acest amănunt istoric pe care, iată, un lider politic evreu, a putut să-l menţioneze…

Şi, colac peste pupăză, pentru că tocmai terminaserăţi de rezolvat absolut toate problemele României, v-aţi angajat să realizaţi, la Bucureşti, un muzeu al Holocaustului. Dar, domnule Iohannis, de la investirea dvs cva preşedinte, când aţi promis că veţi contribui la realizarea unui Muzeu al Crimelor Comunismului în România, aţi abandonat total acest subiect. Şi acum, de unde urgenţa realizării muzeului Holocaustului? Noi ştim că România a ieşit, acum 26 de ani, dintr-un îndelungat regim totalitar comunist, nu dintr-unul fascist. Sunt sute de mii de victime ale holocaustului roşu, români, germani de-ai dvs., chair şi evrei… Consider normal şi necesară cinstirea memoriei celor exterminate de regimurile totalitare, fie ei evrei, români sau germani. Dar nu era normal, domnule Iohannis, să faceţi ceva mai întâi pentru aceste victime, atât de recente şi de nedreptăţite, care şi ele aşteaptă un gest reparator?

Dar ştim, d-le Iohannis, de ce aţi preferat această poziţie de moluscă politică. Sigur, este delicat să faci o vizită oficială în Israel, câtă vreme ai în debaraua politică mai multe cadavre care mai şi miros… Nu e uşor să fii neamţ, să fi condus ani de zile o organizaţie descendentă a nazistei GEG, descendenţă de pe urma căreia să te îmbogăţeşti peste măsură, şi să ajungi la Jerusalem,unde să fii luat la întrebări de nişte domni cu kipa. Şi atunci, aţi preferat să vă puneţi cenuţă în cap, dar în numele bietului popor român.Care, nu-I aşa, poate să suporte toate extravaganţele bugetare asumate de un preşedinte pe care se pare că nu-l leagă de această ţară decât şase case şi nişte afaceri consistente…

Ştiţi ce aţi reuşit dvs în acest mandate, domnule Werner Iohannis? Nimic altceva decât să spulberaţi un mit care trăia în mintea românilor. Mitul neamţului providential, care de uneva să pună ordine într-o ţară cu moravuri politice de Fanar… În memoria românilor persista amintirea frumoasă a unui Hohenzollern care a descins într-o zip e pământul românesc, şi care a ridicat un mic Paris în locul unei capital în al cărei centru păşeau vitele şi se scăldau gâştele, printre buruieni şi magherniţe sordide. Dvs. aţi reuşit să-i convingeţi pe români că, de fapt, în România, politica făcută de un neamţ, fie el şi de la Hermannstadt, e la fel de curvă cu aceea făcută de orice român de pe malurile Dâmboviţei…

Un lucru totuşi ar trebui să-l spuneţi românilor, domnule Klaus Werner… Aţi afirmat, în apoteoticul dvs discurs de pe pământul sfânt, că în problema combaterii închipuitului antisemitism şi xenofobiei “România va trata în cel mai responsabil mod cu putinţă şi cu mare onoare această sarcină, pentru îndeplinirea căreia vom colabora îndeaproape cu Israel.” Nu aţi precizat, domnule Iohannis, cu care anume instituţii din Israel veţi colabora pentru stârpirea “antisemiţilor” şi “xenofobilor” din România. Dar bănuiesc că nu cu Ministerul Învăţământului şi nici cu cel al Industriilor din Israel… Înţelegem bine că ar fi vorba de serviciile secrete israeliene. Aţi avea obligaţia – în primul rând constitutional – de a informa populaţia României asupra angajamentelor pe care le-aţi asumat în acest sens în cadrul vizitei în Israel. Angajamente aflate dincolo de declaraţiile oficiale surprinse de camerele de luat vederi.

Este dreptul românilor să cunoască aceste lucruri care îi vor afecta, într-un fel sau altul, în mod direct.

Florin Dobrescu – Buciumul