Cuvânt fără hotare- nostalgia- se răsfrânge ca reflexia cerului pe suprafața lacului în sufletul cuprins de tandrețea copilăriei al Titinei Nica Țene.
Cuvânt fără umor- întoarcere- reverberează în adâncul pădurilor de sentimente care se revoltă împotriva timpului care a trecut, împotriva schimbărilor inerente.„Nostalgia întoarcerii”- expresie plină de lirism, de povești spuse la gura sobei, cu miros de rășină, de zăpadă niciodată stinsă, cu parfum de iasomie, de sălcii curgătoare și de amurg.
Un dor-fior străbate fiecare poem, fiecare vers, fiecare cuvânt învăluindu-ne gândurile și transbordându-ne în lumea mirifică a copilăriei, a satului din trecut, a sătenilor din vremuri poate apuse, a anotimpurilor cu iz de viță de vie…
O candoare a femeii-copil, a femeii-mamă, a femeii-mature care nu se regăsește decât cu greu în viața cotidiană și care simte mereu nevoia de întoarcere la nostalgia altor vremuri, ca o întoarcere la izvoarele vieții din care să soarbă cu nesaț apa renașterii.
Un suspin pentru fiecare frunză, răsărit de soare, o amintire, toamnă împănată cu castani, pentru fiecare părinte, an, om…
O ploaie de amintiri peste plopii foșnitori, peste ghioceii din crâng, peste florile din luncă, peste sălciile pletoase și peste grijile zilnice.
Un strop de veșnicie cuprins în palma generoasă a lui Dumnezeu Atotputernicul, o lacrimă strânsă în ridurile faciale, un sărut de adio pus pe marginea unui anotimp pierdut, fior de iubire și de aduceri aminte.
„Nostalgia întoarcerii” –o carte scrisă de autoarea Titina Nica Țene cu sufletul răvășit de trecerea timpului, o jertfă adusă satului românesc, o sensibilitate explozivă și un cântec fără sfârșit.
Liliana Boian Terziu
