La moartea unui veteran al presei clujene: Ilie Călian

Știrea morții jurnalistului Ilie Călian a căzut ca un trăznet peste mine. Nu mi-a venit să cred! Am dat câteva telefoane la apropiații redacției cotidianului Făclia să aflu dacă năprasnica veste e adevărată. Și din păcate a fost. Veteranul jurnaliștilor clujeni a murit. O tristețe iremediabilă m-a cuprins. Îl știam și citeam pe Ilie Călian de când e lumea. Ca elev al Liceului ”Ady-Șincai” în anii 80 citeam anchetele și reportajele lui Ilie Călian în singurul cotidian clujean din perioada comunistă: Făclia. Știu că jurnalistul era temut în epocă și chiar activiștii PCR tremurau zgâriați de pana aspră a lui Ilie Călian. Împreună cu Virgil Lazăr, alt veteran al presei clujene care a trecut și el la cele veșnice acum câțiva ani, erau reperele profesionalismului în presa subordonată comuniștilor. După 1990, Făclia a devenit Adevărul de Cluj, iar Ilie Călian redactorul șef al celui mai citit ziar clujean în anii 90. Editorialele lui se citeau zilnic și erau repere și modele pentru clujeni și clasa politică locală. Atunci l-am cunoscut personal pe Ilie Călian alături de Dorin Serghie, Mihaela Bocu, Valer Chiorean sau Demostene Șofron. Era fondatorul unei școli a presei clujene, un senior al jurnaliștilor locali, recunoscut, iubit și temut. Călian ca absolvent de Filologie iubea cartea și lectura. A provenit dintr-o familie de refugiați ardeleni, fapt pentru care era avea o sensibilitate empatică față de un patriotism autentic. E adevărat Ilie Călian a fost fondator de școală jurnalistică la Cluj-Napoca, o emblemă a presei locale. A promovat foarte mult cultura, făcând din Adevărul de Cluj un depozitar al memoriei literare a clujenilor, o pagină de istorie literară. În ziarul lui Ilie Călian am publicat articole de istorie sau poezie. Anii au trecut și au venit noile generații de jurnaliști, mai obraznici sau mai incisivi, în sens peiorativ, dar Ilie Călian și-a păstrat verticalitatea și onoarea, precum și deschiderea publicării a ”dreptului la replică” pentru cei considerați nedreptățiți de un articol, lucru extrem de rar astăzi. În 2007, Ilie Călian a revenit la vechea denumire a publicației Făclia și a fost încăpățânat să păstreze ziarul în varianta tipărită, rămânând cam unicul din oraș. Și azi pensionarii care citesc mica publicitate și necrologuri susțin prin abonamente ediția tipărită. Ilie Călian era un editorialist echilibrat, lucru rar astăzi.

Spre sfârșitul vieții lui Ilie Călian am avut privilegiul să povestim mai multe, să intru în laboratorul său de gândire jurnalistică. Datorită invitațiilor la emisiunea TV de la Antena 1 Transilvania moderată de valorosul jurnalist Sorin Călin m-am apropiat de Ilie Călian. De la studioul Antenei 1 Transilvania preferam să străbatem pe jos B-dul 21 Decembrie 1989 până în cartierul Mărăști. Am discutat și învățat multe lucruri frumoase și tainice despre vocația de jurnalist de la Ilie Călian.Era un om de o noblețe sufletească deosebită și cu o atitudine modestă față de un mai tânăr învățăcel. Ilie Călian a fost un om de stânga și nu eram pe aceeași undă de idei privind analiza societății și politicii românești, dar trebuie să recunosc că era un fin cunoscător al interdependențelor lumii românești. În ultimii ani era foarte mult atașat de familie. Moartea lui Ilie Călian m-a întristat. Am simțit nevoia să-l sun la telefon pe Sorin Călin să-i spun trista veste. Cu Ilie Călian s-a dus ceva din istoria presei clujene. Am mai rămas doar câțiva lupi singuratici din generația de jurnaliști, care pun cultura, morala, deontologia și știința deasupra efemeridului cotidian și a intereselor pecuniare sau șantajabile. Noile generații de jurnaliști clujeni sunt produsele unei școli impotente de bursieri care trec totul prin filtrul ideologic al finanțatorului, în care lectura, sentimentul patriotic și morala în presă nu mai există, iar cultura e percepută ca ceva exotic. Cu trecerea la cele veșnice a veteranului Ilie Călian s-a trecut de o pagină din istoria comunistă și post-decembristă a presei clujene. Profesioniștii și promotorii valorilor, ierarhiei culturale și moralei, în presa clujeană rămân tot mai puțini, iar facultatea de jurnalism din Cluj-Napoca fiind slabă, nu mai apar noi jurnaliști cu personalitate puternică, bun simț și cultură pe măsură. O viziune birocratică, pecuniară și bursieră sufocă prin lipsa de idei generoase școala de jurnalism de la Cluj. Din păcate!

Ionuț Țene