Concursul internaţional „George Enescu”, ediţia a XV-a

E în plină desfăşurare Concursul Internaţional „George Enescu” aflat, iată, la ediţia a XV-a. Primele 5 ediţii au avut loc din trei în trei ani, în 1958, 1961, 1964, 1967, 1970, iar după o întrerupere de 21 de ani, Concursul s-a reluat în 1991. Până la ediţia a 13-a, toate ediţiile s-au desfăşurat în acelaşi timp cu Festivalul Internaţional „George Enescu”, având în juriile sale muzicieni prestigioşi, de la Yehudi Menuhin la Dan Iordăchescu. Dacă prima ediţie, cea inaugurală, Concursul a avut doar două secţiuni, vioară şi pian, de la ediţia a doua şi până la ediţia a XII-a, s-a adăugat secţiunea canto, ca la ultimele ediţii să apară secţiunile violoncel şi compoziţie, dar să dispară, din păcate, secţiunea canto, care dădea un farmec şi o atractivitate în plus acestui tip special de eveniment.

Evident, este special, fiindcă în Concurs se întrec tineri muzicieni, Concursul fiind o pepinieră a viitorului muzicii. Şi să ne gândim numai la faptul că în acest an, prestigiosul Concurs enescian a atins cifra de aproape 200 de concurenţi la cele patru secţiuni, fără să atingă însă performanţa de la ediţia precedentă, care a numărat 240 de concurenţi. Foarte mulţi concurenţi provin din Asia, ba unii câştigători care reprezintă alte continente, alte ţări, sunt născuţi în Asia, cum s-a întâmplat la secţiunea violoncel, cum vom vedea. Dar toate continentele sunt bine reprezentate.

Importanţa acestui eveniment, cu focarul la Bucureşti, a impus ca de la ediţia a XIV-a, din 2014, Concursul să se despartă de Festival şi să se desfăşoare ca un eveniment de sine stătător, din doi în doi ani, alternativ cu Festivalul. Este un mare câştig, Concursul având şansa să devină mai important decât Festivalul, deşi el are un mare handicap, acela al publicului, care nu vine la concursul tinerilor precum la concertele mari din cadrul Festivalului. Dar are un avantaj primordial, sunetul curat, pur, fiindcă tinerii evoluează la Ateneu, una dintre cele mai perfecte săli de muzică din lume, cu o acustică desăvârşită, în timp ce Festivalul are programate concertele cu orchestrele mari la Sala Palatului, cu o acustică potrivită pentru Congresele PCR. Şi acolo se duc aplaudacii sau melomacii, cum i-am numit noi, de regulă, spectatori ocazionali sau snobi.

Gândit bine, Concursul poate căpăta în timp importanţă de Festival al Noului Val, Festival al Viitorului, unde vor veni, cu siguranţă, spectatori iniţiaţi, cu adevărat iubitori ai muzicii. Şi este o şansă enormă să vezi la lucru tineri în floarea împlinirii muzicale, care în anii următori se dovedesc a fi staruri ale muzicii internaţionale. Nemaivorbind de avantajul enorm de a asculta muzică de calitate într-un Templu al muzicii, Ateneul Român, cum nici o înregistrare din lume nu-i poate concura acustica.

Şi pentru a atrage un public mai numeros, această ediţie a XV-a a iniţiat recitaluri susţinute de câştigătorii ediţiei trecute a Concursului, tineri muzicieni care deja s-au impus pe scenele internaţionale. Câştigătorii ediţiei precedente a Concursului, Eun-Sun Hong, Ştefan Tarara, Josu De Solaun, au avut recitaluri, la care s-au adăugat şi 3 recitaluri ale unor prestigioşi membri ai juriilor din acest an: David Geringas, Florin Croitoru, Peter Donohoe. Iată un pas important spre ideea de care am vorbit.
Vom reveni.

Grid Modorcea