Cum am petrecut ziua de 1 Decembrie 1990! Clujenii mergeau la Alba-Iulia, iar întoarcerea se făcea cu torțe aprinse pe străzile Clujului

Ploaia, frigul, ”tehnocrația” şi deznădejdea unei crize politice, economice şi mai ales morale a făcut ca de Ziua Naţională să fie tot mai puţini oameni pe străzi în România de la instaurarea prin lege a Zilei Naţionale la 1 Decembrie 1990. Românii nu se mai pot bucura de ziua lor. Demoralizarea a atins apogeul. Chiar vorbeam cu un prieten jurnalist că e tot mai puţină lume pe străzi la Cluj-Napoca de 1 Decembrie, deşi primăria clujeană, prefectura şi Divizia 4 Gemina depun eforturi să decurgă bine manifestările. Clujenii nu se mai pot bucura de Ziua Naţională datorită lipsei speranţei, corupţiei politice generalizate, precum și a transformării țării în subcolonie a Bruxellului la pachet cu Berlinul. Cum naiba am ajuns aici…? Din păcate anul acesta la Cluj-Napoca Divizia a 4 Infanterie Gemina nu a organizat retragerea cu torțe, e prima dată după 27 de ani de la mirabilul 1 Decembrie din 1990.

Şi…mi-am adus aminte, cum student în anul I la Facultatea de Istorie a UBB am petrecut în 1990 primul an de libertate sărbătorind Ziua Naţională fixată de guvernul Petre Roman pe 1 Decembrie. La patru dimineaţa m-am dus la Căminul Avram Iancu şi i-am trezit din somn pe colegii mei de facultate, Din Petre, acum profesor la Turda, şi pe Viorel Faur, în prezent profesor la Universitatea din Oradea, să mergem la gară şi să luăm trenul spre Alba-Iulia. Eram atât de optimişti, fericiţi şi plini de speranţă că vine o nouă eră încât nu ne-a fost greu să luăm cu noi alte câteva zeci de studenţi din cămin. În Piaţa Unirii ne-am urcat pe stâlpii de curent electric şi am furat steagurile tricolore arborate de primărie şi ne-am îndreptat spre gară în marş. Acolo, trenuri speciale, introduse de Guven, ne aşteptau. Fără bilet cumpărat şi numai cu speranţa într-o Românie Mare şi prosperă am cântat în vagoanele pline de tineri cântece patriotice: Treceţi Batalioane Române Carpaţii!; Iancule Mare!; Lancea lui Horea, Sus! Noi suntem români! Când a venit Naşul la controlul biletelor l-am cinstit cu o pălincă bună de Maramu… şi ne-a urat La Mulţi Ani din inimă de român. La Alba Iulia, pe Câmpia lui Horea, erau peste 300.000 români, care s-au adunat din toate colţurile ţării, cu pancarde şi strigând fericiţi şi plini de speranţă: Trăiască România Mare! La faţa locului m-am întâlnit cu mulţi cunoscuţi din Cluj-Napoca şi pe feţele lor radia optimismul şi bucuria unui început de lume mai bună. Erau multe grupuri de la Vatra Românească, care aşteptau discursurile oficialilor. Atunci, lângă tribuna oficială, am văzut primele uniforme noi ale jandarmeriei şi poliţiei. După discursul preşedintelui Ion Iliescu a urmat cel al lui Petre Roman şi apoi cel al reprezentantului opoziţiei, preşedintele PNŢ, marele politician, Seniorul Corneliu Coposu. Dintr-o dată, ca la un semnal al unor oameni înfiltraţi în rândurilor delegaţiilor Vetrei Româneşti, au început huiduielile organizate. Corneliu Coposu s-a oprit un moment din discurs şi apoi a continuat să vorbească de România Unită şi democraţie. Cu ochii mei l-am văzut pe premierul Petre Roman râzând în hohote şi instigâînd mulţimea turbată de prvocatori înfiltraţi să-l huiduie pe Corneliu Coposu. În tinereţea şi naivitatea mea de atunci nu am înţeles că eram spectator la o mare diversiune, care a continuat din 1990 până astăzi a foştiilor comunişti şi securişti, orchestraţi de pericolul public numărul 1 al Ţării, şeful SRI din vremea aceea, Virgil Măgureanu şi acoliţii săi de sorginte kgb-istă.

Seara aburiţi de fericire, tinereţe şi un vin roşu fiert cu miere şi scorţişoară, noi, studenţii clujeni ne-am întors cu trenurile spre casă. În gară ne-a aşteptat o companie militară cu torţele aprinse. A fost atunci în 1990 prima retragere cu torţe din Cluj-Napoca la 1 Decembrie. Era pentru mine o noutate absolută şi halucinantă ce mi-a adus aminte de marşurile dacice sau a cohortelor valpurgice din concertele lui Wagner. În sunetul tobelor şi fanfarei am parcurs toată str. Horea şi ne-am oprit în faţa statuii lui Mihai Viteazul. Seara de 1 Decembrie, excitaţi de fumul torţelor, am încheiat-o într-un chef studenţesc monstru în Căminul Avram Iancu.

Era un început hiperbolic ce s-a încheiat azi în 2016 într-o apoteoză a deznădejdii şi deşertăciunii. Retragerea cu torțe nu se mai face la Cluj-Napoca, iar președintele Iohannis în loc să unească țara o dezbină, parcă la comandă străină, ca prim pas pentru o viitoare dezintegrare a României pusă la cale din spatele ușilor capitonate ale Bruxellului? Cine oare e de vină pentru asta? Noi știm, serviciile secrete controlate de alții se fac că nu văd. Cine va plăti pentru instigarea la dezmembrarea țării și la dezintegrarea morală a națiunii de 1 Decembrie 2016!?

Ionuţ Ţene