Azi președintele Klaus Iohannis a punctat două lucruri la un târg al producătorilor agricoli: a botezat mielul și s- arătat îngrijorat de vânzarea terenului agricol la străini. Iohannis îmbrăcat la pardesiu, cravată albă și cu pantofi de lac era parcă decupat din alt film în decorul bucolic, între țăranii agricultori și oierii cu clop, care miroseau a brânză, ceapă sau țuică. Avea președintele o candoare de bonjurist de la Paris rătăcit între opincari de la ”pașopt încoace”. Posibil că aerul bucolic și mirosul neaoș de caș l-a inspirat pe ”neamțul” rece, că Iohannis a simțit să o dea pe declarații și fapte populiste sau patriotice, mai ales că se apropie și alegerile parlamentare unde partidul ”guvernului meu” e în picaj prin sondaje. Iohannis s-a arătat, pe bună dreptate, îngrijorat de vânzarea neîngrădită a terenului agriol la străini, circa 30 la sută din suprafața arabilă a țării. A subliniat că ”nu se poate merge la nesfârșit” cu terenul la vânzare pentru străini. Iohannis a propus ca să se revină cu o clarificare a legii privind preemțiunea pentru vecinii proprietari români. Ciudat că Iohannis în preajma alegerilor și-a adus aminte de o situație dezastruoasă: în circa 20 de ani conform statisticilor țăranii, fermierii și agricultorii români vor fi chiriași pe terenurile agricole deținute de străini și marile companii din occident. Creșterea producției agricole a ultimilor ani a dus o parte semnificativă din profit la fermierii străini care au teren în România. S-a ajuns la exploatarea excesivă a terenului arabil românesc pentru un profit uriaș care pleacă peste granițe, deci nu e nicio bucurie cu recoltele record, pentru că nu românii beneficiază de acestea. Mă mir că de doi ani Iohannis s-a făcut că nu vede situația din agriultura românească. Există de când e Iohannis președinte un proiect de lege care se plimbă de la parlament, guvern și președinție privind îngrădirea cumpărării de către străini a terenului agricol, chiar cu termenul de preemțiune, și președintele nostru nu a spus nimic până acum. De doi ani Iohannis putea face ceva implementând preemțiunea terenului agricol pentru vecinii români și nu a făcut nimic până acum. Iau declarația de astăzi a lui Iohannis ca una strict politică, electorală și ipocrită făcută în preajma alegerilor parlamentare. După 11 decembrie cred că Iohannis nu va mai fi așa de îngrijorat. Sper să mă înșel. În realitate cred că avem nevoie de o lege mai aspră, nu numai să includă preemțiunea la vânzare, ba chiar și naționalizarea privind terenurile agricole, fiind vitale pentru hrana și existența poporului român.

După ce a făcut declarația patriotică de rigoare lângă ministru Achimescu, președintele Iohannis a vizitat târgul printre țărani și ne-a mai oferit o mare surpriză. La rugămintea unui cioban oier cu bundă, care l-a rugat să-i boteze un miel, președintele Iohannis a făcut ce nu a realizat niciodată niciun șef de stat: a botezat un ied cu numele de Tase. Poate acest botez este unul inițiatic pentru președintele Iohannis și a da, pe viitor, un exemplu personal botezând și un copil de român pentru a fi un semnal al creșterii natalității românești într-o țară în care demografia e în picaj. Ba, mai mult poate, îi sugerez lui Klaus Iohannis să aibă parte de o adevărată bucurie, să boteze și un prunc orfan pe care să-l înfieze și să-l crească în cele șase case personale pentru a da astfel un sens, atât vieții sale de familist, cât și un bun exemplu pentru numeroșii români bogați, cu surplus de spațiu locativ, pentru ca să înfieze copii și să-i crească ca buni cetățeni pentru țară. La ce bun să ai o colecție de case dacă nu le însuflețești cu un suflet de copil frumos? Să le lăsăm moștenire, ca popor de păstori și țărani, pruncilor noștri, ce au apărat cu sânge voievozii: pământ bun și apă curată.

Ionuț Țene

anbnjnc9ntkwjmhhc2g9yte1mwnhzgu4zgrizdk4mtzjzmmxy2jjmdzjmtu4zgu-thumb