Bogdan Ungureanu are 35 de ani și a terminat în anul 2005 Politehnica, Construcții de Mașini, inginerie economică industrială, apoi a început vreo patru mastere, din care a reușit să-l termine, din lipsă de timp, doar pe cel de la FSEGA în Management. Din 2004 s-a apucat de brokeraj, de stock brokering – a nu se confunda cu asigurările, după care în 2005 a deschis un departament în singura bancă cu capital 100% românesc, care a funcționat până în anul 2009. În 2007 a plecat din acea firmă, atunci avea cel mai bun randament acel departament, în 2009 nu mai aveau randamentul anterior. În 2007 a fost nominalizat ca Brokerul anului pe Money Channel, undeva în primii 5 a fost. În anul 2010 a oprit activitatea de brokeraj, a luat o pauză și s-a apucat de management sportiv, în primă fază la un departament mai mic al U Cluj, la fotbal, apoi a activat în marketing la Petrolul Ploiești. După aia în 2013, unde la Petrolul a și câștigat Cupa României învingând CFR-ul în finală, s-a întors la Universitatea Cluj, ca manager administrativ, unde a luat argintul în Cupa României.

Cum ai trecut de la o lume a cifrelor și ecuațiilor la o lume a mișcării, cu mai mult suflet? Întotdeauna am cochetat cu sportul. Am fost sportiv la Universitatea Cluj, la echipa de volei, la echipa de rugby. Am făcut și karate la un nivel destul de ridicat. Tot timpul am dorit să fac sport. Am putea spune că le-am combinat.

M-am reapucat apoi de brokeraj în 2014 și de management la volei, la U Cluj – volei băieți, unde am luat echipa din Liga a II-a. Anul trecut competițional, încheiat în aprilie 2016, am luat locul trei la Cupa României, lucru care nu s-a mai întâmplat de 20 de ani, de când era U Ardaf. N-am renunțat nici la volei, încerc să-i ajut pe băieți în continuare.

Familial, sunt căsătorit de 2 ani de zile, am doi copii, un băiețel de un an jumătate și o fetiță de două luni și pe lângă asta sunt un foarte mare susținător al drepturilor animalelor și al protecției animalelor. Sunt în colaborare cu toate asociațiile de protecție a animalelor din Cluj. Acum am acasă doi căței adoptați de pe stradă. Încerc să ajut cum pot. În trecut am fost voluntar și la căminul de copii din Grigorescu. Această latură nu trebuie să lipsească din viața oricui. Sunt atâtea lucruri de care ne putem lipsi, care pentru alții sunt o avere. Nu suntem super-bogați, suntem oameni modești, dar putem ajunge departe dacă ne ajutăm unii pe alții.

Se desființează adăpostul cu 900 de câini al domnului Tărmure…

El este un om inimos, care a fost efectiv vânat în Cluj-Napoca în ultimele mandate de la conducerea Primărie. De când îl știu, omul acesta își pune sufletul acolo, să nu mai vorbim de bani și sănătate, și efectiv dă tot ce are, fără să-l ajute nimeni. Oamenii îl ajută, prietenii mei îl ajută, Asociația Beard Brothers îl ajută, dar ”mai marii”, nu. Trăim într-un oraș despre care zicem noi că e european, multicultural, foarte dezvoltat, dar nu înțelegem lucruri precum faptul că este normal ca un câine să circule în autobuz alături de stăpânul său. Am fost printre ultimii care au aprobat acest lucru. În 2000, am fost la Koln și la Bruxelles, iar acolo erau doamne cu câini în magazin pe care îi întrebau dacă le place încălțămintea pe care urmează să și-o cumpere. Noi nu facem aici decât să alungăm. Am făcut trei spații de plimbat câinii și în loc să-i amendăm pe cei care rup coșurile de gunoi de acolo, îl amendăm pe proprietarul de câini pentru că n-a mers un kilometru până la cel mai apropiat coș de gunoi. Noi vrem să arătăm că suntem societate modernă, dar de fapt ne prefacem. În orașul acesta pe care îl iubesc, în care m-am născut, doar ne prefacem. Trebuie să ne deșteptăm. S-au deșteptat americanii, probabil ne vom deștepta și noi.

Să continuăm prezentarea ta…

Ce să îți mai spun? Din punct de vedere politic am decis să intru în Partidul România Unită.

Ai mai cochetat cu alte partide?

Am cochetat la 18 ani cu PRM-ul, dar n-am fost activ. Am fost un om căruia îi plăcea munca, dar nu m-am regăsit complet acolo. În PRU mă regăsesc 100%. Din informațiile pe care le-am strâns despre partid am luat această hotărâre, m-am interesat, am mers la București unde l-am întâlnit pe Bogdan Diaconu, am cunoscut oamenii de aici și am zis că vreau să încep ceva frumos.

Ce înseamnă naționalismul modern pe care îl promovează partidul?

Este naționalismul de care avem nevoie. Nu urâm pe toată lumea, ne iubim țara mai mult decât orice. Respectăm pe toată lumea și dorim să fim respectați. Uniunea Europeană considerăm că în momentul de față nu ne respectă și până la urmă nici noi nu ne respectăm pe noi, altfel am reuși să și cerem și să primim respectul celorlalți. Nu trebuie să fim ”fraierii” ghidați de ceea ce se arată pe sticlă de organizații precum Uniunea Salvați România. Sună bine, dar acolo nu este conținut. Liderul lor a spus că nu sunt de dreapta, nu sunt de centru, nu sunt progresiști, nu sunt de fapt nimic. Ar trebui ca societate să lăsăm marketingul care ne ghidează în fiecare zi și să încercăm să mai judecăm.

De ce crezi că apar tot mai mult partide, nu doar de dreapta, care contestă Uniunea Europeană și deciziile de la Bruxelles?

Sper că nu e doar un trend. Până la urmă, dacă analizăm economic Europa, pe harta economică nu prea există Europa. Dacă nu exista această monedă, euro, nu știu ce exista din Europa. Economia e Asia, e Rusia, sunt țările arabe, America – ce mai are, America de Sud e independentă deja. Europa nu prea mai reprezintă ceva, e doar o piață de consum. Sunt țări care și-au depus dosare de aderare, dar s-au răzgândit, țări care se retrag din UE. Cred că undeva la 10-15 ani acest proiect va mai dura, un lucru artificial nu prea poate rezista în timp.

Trebuie să te legi și de agricultură ca patriot. Cum putem recupera la acest punct decalajul existent din moment ce de la Bruxelles țări precum Germania, Franța, Belgia, primesc subvenții mult mai mari decât primesc agricultorii români?

Clar s-a dorit așa să fie. Eram grânarii Europei, apoi au venit europenii și ne-au spus că acele cifre erau fabricate. Când eram copil, mă duceam cu mașina la Mare, cu părinții, și nu vedeam teren lăsat nelucrat. Acum  mă duc cu echipa în deplasare la Constanța sau București și nu văd nimic. Nu puteau acele cifre să fie complet false. Așa s-a dorit, să fie distrus sistemul de irigații, să fie distruse CAP-urile, iată că unele dintre ele funcționează și acum, cu randamente extraordinare. Acum țăranii aruncă laptele, atât de puțini bani primesc de la firmele de lactate. Același produs al nostru, vândut în altă țară, este mai ieftin decât aici la noi, unde se produce. Suntem o masă de export și de exploatat.

Să vorbim și despre multinaționalele din Cluj și din România…

Au venit aici promițând locuri de muncă, dau salarii mari copiilor din IT, care își fac rate mari la bancă. Cine sunt angajați de pe porțile facultății? Doar cei specializați în IT! Avem anual vreo 60.000 de studenți, în IT lucrează doar câteva mii. Cu restul ce facem? Inginerii se angajează ca vânzători în orașul acesta. Iese primarul nostru la televizor și spune că asta interesează, dar bun, cu restul ce facem?

Toate aceste multinaționale, pot să nominalizez cel puțin 30 acum, care nu întorc nimic în economia României, profiturile se duc în țările de unde provin ele. Dar nu vorbesc nu numai despre profit. Oriunde se joacă sport în străinătate, echipele au pe ținuta de joc siglele unor companii mari. De ce? Unde ei evoluează, există o fabrică care produce anumite bunuri sau prestează servicii. Ei întorc înapoi în societate ceva. În România nu e nimeni determinat să facă asta, din contră, sunt încurajați să nu facă nimic. Toate multinaționalele ne râd în față. Nu plătesc impozite, primesc teren, infrastructură și nu dau nimic înapoi. E total anormal. Mă întreb și dacă Brexitul ne va afecta sistemul IT, și vor urma și alții, toți copiii care și-au făcut credit la bacă, vor rămâne datori la bănci? Acum e și boom imobiliar. Dacă facem o paralelă cu criza subprime din America, la noi s-ar putea repeta o criză la nivel micro.

Cum vezi negocierea total netransparentă a Parteneriatului Trans Atlantic dintre UE și SUA, fără ca țările să fie implicate? Totul se va decide în afara României.

Sunt ultimele răbufniri ale unui sistem internațional economic păgubos pentru noi, înainte să cadă. Clar acestea sunt făcute în detrimentul meu ca societate, ca om. Se gândesc doar cum mai pot să absoarbă ceva pe ultima sută de metri. Ei trebuie să cadă. Dar ce să mai ia de la o țară pe care au distrus-o atâția ani? Dacă am fi un neam ca sârbii, nu permiteam atâtea.

S-a votat acum în România legea privind restituirea proprietăților către bănci. Vine Mugur Isărescu, vine Dacian Cioloș, și spun că nu este normal acest lucru. Păi în Germania dacă îți iei credit pentru casă și ai rămas șomer, statul îți plătește ratele, dacă ai venituri sub 1000 de euro, statul îți plătește ratele. Suntem căpușați de către toți. Polonia nu acceptă așa ceva, Ungaria nu acceptă așa ceva, Bulgaria nu are nevoie să accepte așa ceva. Trebuie să schimbăm toată clasa politică, noi, tinerii.

Ai pe de o parte un sistem susținut de multinaționale cu bugete de sute de milioane de euro, iar pe de altă parte un neam care nu este unit…

De aceea avem Partidul România Unită. Orice naționalitate care simte românește este binevenită în PRU să lupte pentru țara în care locuiește. Dacă noi vom fi uniți, cum ne dorim, putem aduce schimbarea. Societatea la un moment dat nu va mai rezista să țină în spate bogații pe care îi vedem când mergem în concediu. Trebuie să facem ceva când auzim de la un fost președinte că singura soluție e să mergem să lucrăm în afară.

Am văzut în urmă cu câteva zile cazul a trei copilași care s-au aflat în mijlocul unui incendiu. Părinții lor erau la muncă în străinătate. Cei trei copii, cu vârste de șase ani, un an și trei luni și, respectiv, trei luni, erau lăsați singuri în casă, în Vaslui. Bunicul micuţilor era plecat la muncă, iar bunica a plecat la un magazin. Băiatul de 6 ani și-a salvat din incendiu frații de 3 luni, respectiv 1 an şi 3 luni. S-a dus Gigi Becali să le facă casă. Îi pomenesc numele cu toate minusurile lui, pentru că are și plusuri. Dar iarăși Gigi Becali?

Văd atâtea probleme și în sistemul de sănătate românesc, inclusiv cu transplantul de organe, când un magnat american este la al șaselea transplant de inimă.

Am ascultat la radio povestea unei familii care nu își permitea un televizor, iar un alt român a sunat imediat și a spus că le cumpără un televizor. Românii se ajută între ei, bine ar fi dacă am fi mai uniți, însă cine să ne unească, un prim-ministru care vine la televizor și spune că după câteva luni de guvernare pleacă, apoi nu se mai satură de ciolan, care conduce guvernul ”zero” absorbție fonduri europene, scăderi de taxe și impozite, oprirea defrișărilor?

El atrage oamenii la televizor prin mila pe care o stârnește cu vorbirea simplă, acneea pe care o are, cum a fost în cazul lui Clinton, care era compătimit de americani după aventura pe care a avut-o în afara căsniciei.

Avem nevoie de o societate care să judece oamenii. Da, trebuie să ne analizăm pentru responsabilizare.

De când Europa finanțează cu bani grei campanii precum ”nu rasismului”, oamenii sunt mai rasiști. Văd asta și pe stadioane. Ei doar strică mai mult. Dacă societatea nu atrage atenția asupra lucrurilor, evenimente de acest gen nu se întâmplă.

Să intrăm în elementul sportiv. Am auzit de la tine niște propuneri legate de finanțarea cluburilor sportive, de sistemul de achiziții, de spațiile de mișcare pentru copii…

Pentru sport acest sistem de achiziții de pe SEAP e tot ca să dăm bine la Bruxelles, nu e deloc eficient, am mai arătat acest lucru.

Aș dori să vorbesc însă despre banii privați care nu intră în sport. Legea sportului trebuie schimbată integral. E final de an, ca manager trebuie să fac rost de sponsorizări pentru a putea susține performanța. Dacă discut cu un director de firmă, el îmi spune că a donat deja căminelor de bătrâni, la casele de copii – și mă bucur pentru asta și le mulțumesc – dar e normal ca eu, care doresc să susțin sportul = să mă lupt pentru niște bani cu copiii defavorizați și asociațiile care protejează animalele? Dacă un finanțator privat spune că vrea să dea din profitul său jumătate pentru sportivi, jumătate pentru alte proiecte de ajutorare a oamenilor, eu nu pot să-i primesc banii. E necesar un culoar separat pentru susținerea sportului. Nu mai vrem să luăm banii care ar putea merge către copii sau cămine de bătrâni.

Statul ar putea face ca cei 2% care merg anual către asociațiile alese de contribuabil să devină 4%, oricum la stat ar rămâne suficienți bani. Să facem 10% care să fie împărțite în mai multe sectoare. Noi din puținul nostru reușim să dăm și altora în nevoie, statul nu ar putea?

La fel și multinaționalele ar putea să doteze spitale cu aer condiționat, să doneze alimente către copiii fără părinți, să-i facă domnului Țărmure 400 de cuști pentru căței. Aceste firme casează bunuri care pentru alții ar putea fi o comoară.

Cum vezi sistemul de învățământ din România?

Este împins spre distrugere. Cum poate un ministru să spună că copiii nu au voie să învețe mai mult de o oră sau două în sistemul gimnazial? Cum cuantifici unitar modul de învățare al elevilor?

Tinerii care lucrează la Oracle sau alte companii din Silicon Valley nu sunt rezultatul societății acestui sistem de învățământ. Au avut dascăli care i-au îndemnat să se dedice mai mult, nu să învețe mai puțin. Elevul român nici în spațiile de joacă ale școlii nu mai are voie, porțile sunt închise, ce să facă, să stea pe facebook? Se strică porțile de fier dacă este bătută mingea? Copilul e trimis spre îndobitocire, iar patru din zece români sunt analfabeți, e o statistică oficială. Doi din zece se duc și muncesc pe bani mulți și rămân aici doar restul.

La nivel local o temă importantă este traficul aglomerat. S-a anunțat că se vor construi noi parkinguri, se rezolvă problema?

De ce în locul parcărilor s-au făcut blocuri, de ce în locul parcărilor nu s-au făcut parcări supraetajate, de ce s-au făcut blocuri pe locuri de joacă? De ce nu îl dăm jos pe cel care a autorizat așa ceva? Societatea în loc să aprobe acum dărâmarea garajelor trebuie să se întrebe de ce au fost aprobate blocurile între case și bloc după bloc după bloc. Nu e normal nici ca un loc de parcare să coste 20.000 de euro, cât o garsonieră (nici o garsonieră n-ar trebui să coste atâta).

NapocaNews

(Produs de Fundația Culturală Sarmisegetuza, comandat de PRU Cluj, mandatar financiar 11160009)