De ce nu au intrat partidele naționaliste în parlament! Orgolii!

Eșecul partidelor naționaliste de a intra în parlament, la alegerile din 11 decembrie nu trebuie explicat doar pe seama fundațiilor soroșiste, serviciilor secrete sau ”noua securitate” de pe rețelele de socializare. Principala vină o poartă liderii formațiunilor politice competitoare datorită orgoliilor neînfrânate, lucru care mi-a adus aminte de celebrul roman al lui Augustin Buzura din anii 1980. 11 decembrie 2016 era un moment istoric și politic internațional propice ca primul Partid Naționalist să intre în parlament. Și totuși nu a intrat. De ce? În vara aceasta am fost implicat direct și indirect în constituirea unei federații politice naționaliste pentru alegerile din 11 decembrie, pe principiul ”un singur partid naționalist, toate merele într-un singur coș”. La discuțiile din vară au participat lideri de la PRU, PND, Noua Dreaptă, PRM, asociații naționalist-creștine și de la viitoarea Alianța Noastră. Din păcate discuțiile au trenat toată vara, deși Bogdan Diaconu, Horațiu Șerb și Tudor Ionescu au insistat pe unitatea într-o singură formațiune naționalistă care să participe ca o Federație la alegeri. Se pare că Marian Munteanu a avut o altă agendă pentru că a amânat până în septembrie a.c. decizia unirii, obligând PRU să aleagă altă strategie politică prin alianța cu foști membrii PSD, care i-au adus notorietate dar nu victoria în alegeri, prin intrarea în parlament. Reamintesc că ”pesedismul” a fost instrumentul, nu ținta PRU în campania electorală. Totuși, coloratura ”pesedistă” exagerată i-a făcut pe români să voteze cu PSD, nu cu PRU în acest caz.

Nu doresc să intru în detalii de culise cine a fost principalul vinovat care a trădat principiul: ”un singur partid naționalist, toate merele într-un singur coș” astă-vară. Cu câteva zile înainte de alegeri le-am transmis câtorva lideri naționaliști recunoscuți că nu sunt șanse ca vreun partid naționalist să intre în parlament. A trecut 11 decembrie și după 27 de ani s-a ratat din nou intrarea în parlament a unui partid naționalist. Cine e de vină? Cei vinovați trebuie să-și recunoască vina, să-și pună cenușă în cap, să se așeze în genunchi să se roage la Dumnezeu ca să le dea minte, să se ridice apoi și să bată în sfârșit palma pentru un singur partid naționalist, chiar dacă acum s-a ratat și în al 12-lea ceas intrarea în parlament. Punctual PRU a greșit că a introdus prea mulți ”pesediști” în partid, fapt ce l-a făcut să fie perceput ca ”partid balama” al PSD, chiar dacă a avut candidați de valoare și a obținut voturi mai multe decât celelalte partide naționaliste, dar nu suficiente să intre în forul legislativ. Publicitatea excesivă pe presa mainstream a fost ca un cântec de sirenă, e înșelătoare pentru că te adresezi unui public care e în general educat anti-naționalist. Neglijarea site-urile patriotice ca și comunicator a fost o altă greșeală care a costat. Alianța Noastră a dus o campanie searbădă, cu lideri cunoscuți dar lipsiți de experiență politică. Marian Munteanu a avut o abordare prea superioară, parcă ”picat direct din Istorie” între oameni, lucru care l-a distanțat de electorul simplu, omul banal de pe stradă. În politică trebuie să cobori în stradă și să-l mai bați pe elector pe spate ca buni prieteni. O greșeală a candidaților A.N. a fost și faptul că promovează un naționalism elitist și ușor sectar, neglijând celelalte colaborări cu lideri și forțe naționaliste. Și acești lideri au greșit repetând greșeala PRU, exagerându-și promovarea imaginii pe Realitatea TV, care a făcut întotdeauna jocurile lui Iohannis, Hellvig și USR-ului și a privit cu infatuare la presa alternativă. PRM nu a realizat că liderul CV Tudor a murit nu numai politic, dar și fizic, fapt ce nu poate să-l mai ajute electoral. Celelalte organizații naționalist-creștine au rămas cantonate, încă într-un limbaj ”onegist”, nu politic.

Am speranța că dușul rece de la 11 decembrie i-a trezit pe liderii naționalismului românesc pentru a nu mai rata din nou (pentru a câta oară?) și pentru a se pune la aceeași masă rotundă cum s-a organizat astă-vară, pe paradigma: ”un singur partid naționalist, toate merele într-un singur coș”. E singura șansă, alta nu mai este. Dezbinarea e produsul ”noii securități” și cantonarea în orgolii, în al 13 – lea ceas, e doar trădare. Care se plătește scump!

Ionuț Țene