Parlamentarii au votat tacit o lege care mai adaugă un pas la oficializarea limbii maghiare în Ardeal

La aproape doi ani după apariția legii referitoare la instituirea Zilei Limbii maghiare, Camera Deputaților a votat, în calitate de Cameră decizională, proiectul de act normativ prin care unitățile sanitare vor avea obligația de a angaja personal vorbitor de limba maghiară. Proiectul inițiat de un grup de 13 deputați și senatori UDMR, adoptat tacit de Senat și aprobat ulterior de Camera Deputaților (prin votul reprezentanților tuturor partidelor politice!) urmează să fie promulgat de președintele țării ca să poată intra în vigoare. În urma acestui act politic, liderii UDMR au afirmat că au înfăptuit un pas important în lupta pe care ei o duc pentru ca limba maghiară să devină limbă oficială în România. În acest context, liderul grupului UDMR din Camera Deputaților, Korodi Attila, a declarat: ”Angajarea de personal vorbitor de limbă maghiară în instituțiile medicale și sociale va fi obligatorie nu doar în localitățile unde procentul maghiarilor depășește pragul de 20 procente, dar și în cele în care numărul locuitorilor maghiari este de cel puțin 5 000. Astfel, în numeroase orașe din Transilvania, unde trăiesc și maghiari, însă numărul lor nu depășește 20 de procente, cu peste 5 000 de locuitori – precum a Arad, Cluj – Napoca, Brașov, Timișoara – pacienții se pot adresa instituțiilor medicale în limba maternă”. Atunci se pune, firesc întrebarea de ce mai avem nevoie de procentul de 20% din lege, în condițiile în care orice localitate cu peste 5.000 de etnici (indiferent de naționalitatea lor) trebuie să asigure medici și asistente vorbitoare ale limbii respective.

Propunerea normativă a fost denumită ”Proiect de Lege pentru completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art.41 din Legea asistenței sociale nr.292/2011” fiind depus de către UDMR în luna aprilie 2016 la Camera Deputaților și apoi la Senat.

Referitor la noul proiect de lege proaspăt votat de parlamentari, ar trebui să analizăm dacă momentul adoptării este cel mai prielnic pentru sistemul sanitar românesc sau dacă această decizie luată tacit este una ale cărei efecte se cunosc cu adevărat. Odată cu aplicarea acestui proiect legislativ, trebuie modificată întreaga structură de personal din sistemul sanitar. Oare își permite acest lucru sistemul? Argumentarea este simplă: în unitățile sanitare organigrama de personal va trebui modificată astfel încât numărul cadrelor medicale va trebui bine încărcat, prin angajarea reprezentanților altor etnii în afară de etnia română, deci, vorbitori ai limbii etniei respective, criteriu care va prima în fața competenței medicale. Proiectul inițiat de UDMR (și, din păcate, aprobat cu largă deschidere de toată clasa politica românească), desigur vizează în primul rând etnia maghiară, dar trebuie luate în calcul si celelalte situații. Asta înseamnă că în multe unități medicale din țară trebuie angajat personal vorbitor al etniei reprezentative din zonă. Conform rezultatelor ultimului recensământ din anul 2011, acest lucru trebuie aplicat și în localitățile unde locuiesc turci și tătari, cum ar fi cele din Dobrogea, germani, care încă mai sunt în unele localități din Ardeal, romi care au o pondere foarte mare în toată țara sau chiar și în București unde numarul romilor, de exemplu, depășește 20.000. În condițiile în care tot sistemul medical din țară se confruntă cu o mare lipsă de personal, datorită condițiilor foarte cunoscute, ne întrebăm care este rostul acestui proiect de lege pentru care parlamentarii și-au dat girul? Oare chiar este nevoie de translator sau de personal medical vorbitor al unei anumite limbi pentru a trata cetățenii Romăniei? Nu s-a auzit până în prezent că vreun etnic, indiferent de limba pe care o vorbește, nu ar avea un loc de muncă în sistemul medical. Dimpotrivă, sunt spitale care funcționează prost și datorită lipsei de personal. Cu banii respectivi, investiți în personal care să asigure comunicarea în diferite limbi Ministerul Sănătății ar putea să facă multe lucruri chiar utile în favoarea pacienților. Ar putea mări fondul financiar pentru analize, de exemplu, pentru ca pacienții să nu mai fie programați după multe luni de zile. De ce nu s-ar folosi fondurile irosite pe traducători la o mai bună subvenție pentru tomografii și RMN-uri unde pacienții sunt programați chiar și la 6 luni sau chiar și un an de zile? În Legea nr.95/2006, la art.77 sunt prevăzute domenii în care ministerul sănătății ar putea sa direcționeze fonduri care pot ajuta în mod real toată populația țării, nu doar interesele unor politicieni : h) activități de învățământ în specialitatea medicină de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori; i) activități de cercetare științifică; d) servicii medicale preventive, precum: imunizări, monitorizarea sarcinii și lăuziei, depistare activă a riscului de îmbolnăvire pentru afecțiuni selecționate conform dovezilor științifice, supraveghere medicală activă, la adulți și copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat, pe grupe de vârstă și sex.

După opinia tuturor parlamentarilor care au votat proiectul UDMR, problema medicală în Romănia este demult rezolvată, singurul aspect care a mai rămas de soluționat fiind cel al limbii în care dialogam între noi….Așa cum se cunoaște deja, lipsa personalul medical specializat este accentuată, inclusiv în școlile romănești. De exemplu, un medic a ajuns să aibă arondați peste 2500 de elevi. Mai mult, medicul școlar nu are voie să dea pacientului nici măcar o trimitere la medicul specialist după depistarea unei boli. Acest lucru este foarte anevoios pentru că numai medicul de familie poate face acest lucru. Și de unde medici de familie care să cunoască româna, maghiara, romanes sau și mai hilar, să fie angajați pe lângă acesta și un traducător? Să nu mai amintim faptul că, de exemplu, în județul Sălaj, mai mult de o treime din localitățile rurale nici nu mai știu cum arată un medic de familie, dar să mai și fie îndeplinite condițiile recentului proiect de lege aprobat slugarnic de parlamentari? Pe lângă aceste situații grave mai există și o alta – cea a segregării care cu siguranță se va produce în spitalele marilor orașe. Cu siguranță o să se audă foarte des expresia nedorită,”pacienții mei și pacienții tăi” și vom asista la situații aberante în care maghiarii vor căuta medici maghiari, turcii turci, sârbii sărbi etc.. Ori actul medical trebuie consumat pentru toți pacienții și nu să se manifeste selectiv. Și asta datorită unor dăunătoare interese politice care vor produce ca efect o evidentă discriminare și care va naște un serviciu în plus în spitale care nu ajută pe nimeni. Ce contează oare pănă la urmă? Limba vorbită de medic si asistentă sau profesionalismul lor? Oare atunci când cineva se decide să se trateze în Austria, de exemplu, pentru vreo boală, are pretenția ca acel medic să-i cunoască limba sau singura sa grijă este ca acel medic să aibă o relație cât mai profesionaistă în relația cu pacientul…Și mai este un aspect deloc de neglijat, și anume, prin această lege tinerii de diferite naționalităti nu mai au niciun interes să învețe limba română. Implicațiile negative sunt multiple chiar și în mediul social și cel școlar. Prin aplicarea acestei legi profesorii de limba română care predau în școlile din localitățile unde ponderea unei etnii este de 5000 de locuitori, vor avea o problemă în plus. Asta din simplul fapt pentru că în sistemul sanitar și în administrațiile locale, de altfel ca și în justiție, nu mai este obligatorie comunicarea în limba oficială, româna. Politicienii români ar trebui să analizeze mai bine ceea ce fac cu țara asta înainte de a fi slugarnici unor interese meschine, uneori șovine, doar pentru a profita, la rândul lor, de deschiderea UDMR atunci când vine vorba, de exemplu, de a-și păstra imunitatea în fața anchetelor DNA….

Și mai vreau să tragem încă un semnal de alarmă. Ceea ce a făcut UDMR-ul prin această lege nu este altceva decăt testarea reacției parlamentarilor români, să vadă dacă aceștia sunt dispusi să accepte, în legislatia romănească, pragul alternativ de 5.000 de locuitori. Fiți siguri că acest proiect normativ, legiferat, probabil în necunoștință de cauză de Parlamentul Romăniei, va fi urmat de altele care vor avea același leit-motiv: pragul alternativ de 5.000 de locuitori. De exemplu, același prag este posibil să fie invocat de UDMR în propunerea de modificare a Legii nr.215/2001, care, conform art. 19 prevede ca ”…autoritățile publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte”. Legea prevede, în prezent, această posibilitate doar acolo unde ponderea minorității este de 20% din populație. Un proaspăt proiect legislativ al UDMR prevede scăderea acestui prag de la 20 la 10 % și probabil, de ce nu, instituirea pragului alternativ de 5.000 de locuitori. Aș avea o singura întrebare pentru parlamentarii PSD, PNL, USR și PMP care se găndesc, probabul deja, să voteze și acest proiect legislativ: solicitați, domnilor, o statistică de la autoritățile locale sa vedeți dacă minoritățile chiar sunt interesate de utilizarea acestui drept. Haideți să vedem câte cereri sunt realizate anual, în limbile minorităților naționale în administrație sau în justiție. Haideți să vedem ce minorități și câte persoane au solicitat învățarea limbii române după metode speciale….Vă asigur că răspunsul va fi invariabil același….foarte puține persoane și de regulă, cele mai multe solicitari au fost realizate mai degrabă pentru a demonstra că sistemul nu funcționează…..pentru ca mai apoi, principala organizație interesată de toate aceste grozăvii – UDMR-ul, să profite din starea de fapt și să-și construiască imaginea pe teoria că România are un sistem de protejare a minorităților naționale care funcționează doar pe hârtie…..Aceste prevederi legislative, aberante într-o era a globalizării, în care individul trebuie să cunoască cât mai multe limbi și culturi, ajută unui singur scop: menținerea UDMR în Parlamentul României , legislația aceasta neservind, cu adevărat, practic, nimănui alcuiva…nici lui Janos, nici lui Hans sau lui Ahmet sau Vladimir….

Gigi Stoian