Patriarhul Bartolomeu, la adunarea din Taize: prima participare din istorie a unui Patriarh Ecumenic

In data de 25 aprilie 2017, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a vizitat pentru prima dată Taize (Franta). Pelerinajul de la Taize a urmat unei vizite pastorale efectuate de Patriarh in Elveția (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), cu ocazia aniversarii celor 50 de ani de la infiintarea Centrului Ortodox din Chambésy.

Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în Taize

Cu ocazia vizitei efectuate in Taize, Patriarhul Bartolomeu a amintit, intr-un cuvant rostit in fata comunitatii, titreză LoNews:

„Timp de mulți ani, am simțit dorința de a veni în Taize, acest scaun al ecumenismului spiritual, acest creuzet al reconcilierii, acest loc de întâlnire care inspiră, în urma viziunii extraordinare a Fratelui Roger, ca fondator, reconcilierea creștinilor”.

In cuvantul sau, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a amintit, pe scurt, trecutul acestei comunitati, care si-a aflat bazele, practic, in anul 1940 când, pe atunci la vârsta de 25 de ani, fratele Roger părăsise Elveţia, ţara sa natală, pentru a se stabili în Franţa, ţara de origine a mamei sale. Odata cu inceperea celui de-Al Doilea Război Mondial, el a simtit nevoia să vină în ajutorul oamenilor care treceau prin această încercare, aşa cum făcuse şi bunica sa în timpul Primului Război Mondial.

Comunitatea ecumenica din Taize, trecut si prezent

Astăzi, Comunitatea din Taizé reuneşte mai bine de 100 de fraţi, catolici şi de diverse origini protestante, provenind din circa 30 de ţări. Prin însăşi existenţa sa, comunitatea este o „parabolă a comunităţii” ce doreşte ca, prin viaţa proprie, să fie un semn concret al împăcării între creştinii divizaţi şi între popoarele separate. Fraţii comunităţii trăiesc doar din rodul muncii lor. Ei nu acceptă nicio donaţie. De asemenea, fraţii nu acceptă pentru ei înşişi moşteniri personale, comunitatea dăruindu-le celor foarte săraci.

Din 1962 încoace, fraţi şi tineri trimişi din Taizé au mers, cu mare discreţie, în ţările din Estul Europei, pentru a-i vizita pe cei care erau considerati izolaţi în interiorul propriilor granite. Cu trecerea anilor, numărul tinerilor care se deplaseaza in pelerinaj ecumenic la Taizé a continuat să crească, acestia sosind de pe toate continentele lumii, pentru a lua parte la întâlniri săptămânale.

Fratele Roger s-a stins din viaţă pe 16 august 2005, la vârsta de 90 de ani, fiind ucis in timpul rugăciunii de seară. Fratele Alois, desemnat cu mulţi ani înainte de către fratele Roger drept succesor al său, este acum stareţul Comunităţii.

Responsabilii Bisericilor crestine vin, de asemenea, si ei la Taizé. Astfel, comunitatea i-a întâmpinat pe Papa Ioan Paul al-II-lea, trei Arhiepiscopi de Canterbury, mai multi Mitropoliţi ortodocşi, 14 episcopi luterani din Suedia şi numeroşi pastori din lumea întreagă.

Cuvantul Patriarhului Bartolomeu, adresat in Taize – 2017

In cadrul vizitei pe care, in aceste zile, Patriarhul Bartolomeu a efectuat-o in Taize, acesta a mai amintit, in adresarea sa:

„Fiind pentru prima dată când un Patriarh Ecumenic al Constantinopolului vizitează comunitatea dvs – iar noi suntem deosebit de încântați de această oportunitate pe care am avut-o – legăturile Taize cu Patriarhia Ecumenică se remonteaza bazandu-se pe trecut. Într-adevăr, în 1962, Fratele Roger l-a vizitat pe Patriarhul Ecumenic Athenagoras, în Constantinopol. Fratele Roger a devenit rapid un frate al Ortodoxiei, ca si misiunea ecumenică pe care acesta o desfasura îmbrățișand toate familiile Creștinismului, fiecare cu propria sa identitate”.

„În ceea ce privește marcarea legăturii indestructibile dintre Taize și Ortodoxie, pe 15 aprilie 1963, prima piatră a unui paraclis ortodox a fost asezata în Taize, confirmând prin acest gest prezența imuabilă a Creștinismului răsăritean între aceste ziduri”.

„Fratele Roger obișnuia să spună: ‘Hristos nu a venit pe pământ pentru a crea o nouă religie, ci pentru a oferi fiecarei ființe umane comuniunea în Dumnezeu'” – a mai amintit Patriarhul, referindu-se la intalnirile la care tinerii crestini iau parte, in fiecare an, in Taize, in cadrul acestui proiect ecumenic, Sanctitatea Sa punctand importanta reconcilierii.

„Reconcilierea incearca, mai presus de toate, sa vindece rănile istoriei, cicatricile vremurilor, neînțelegerile reciproce, conflictele istorice, ura fratricida. În acest sens, diviziunea dintre creștini, la care ne propunem să răspundem prin rugăciunea pentru unitatea Bisericilor, este o rană spirituală, cu responsabilități comune – acceptate sau neacceptate. De fapt, intr-o era ecumenica și intr-un timp al căutarii unitatii, nu poate exista reconciliere fără iertare. Mai mult decât atât, pentru Sfantul Ioan Gura de Aur, reconcilierea nu suferă așteptare. Iubirea lui Hristos este ea însăși cea care ne îndeamnă la această reconciliere, cuprinzand întreaga omenire. Reconcilierea este un ofițer al pacii, o pârghie pentru depășirea antagonismelor istorice, o modalitate de a neutraliza polarizarea socială și mondială a peisajului, de a dezamorsa conflictele. Reconcilierea este, prin urmare, o provocare la nivel mondial, pentru Bisericile noastre și lume în general”

NapocaNews