Inedit: Amintiri din iadul roșu

In randurile care urmeaza, voi depana cateva scurte fragmente, povestioare incarcate de haz…..un fel de umor negru….din istoria sumbra a instaurarii dictaturii bolsevice in tara noastra. Autorii intamplarilor pe care urmeaza sa le prezint, sunt dintre cei ce au platit cu ani grei de puscarie, curajul de a apara credinta crestina si demnitatea poporului roman. Ei sunt cei care si-au sacrificat tineretea, unii chiar viata, pentru a forma rezistenta spirituala a poporului nostru, intr-o perioada cand intreaga tara devenise o mare puscarie. A fost una dintre cele mai cumplite si dramatice perioade din intreaga noastra istorie, cand intreaga elita a poporului nostru ( bineinteles cei care au refuzat compromisul cu diavolul ) a luat calea puscariilor si lagarelor mortii. Din acesta elita cu numerosi ani de puscarie politica la activ, am cunoscut si eu cativa supravietuitori ai infernului, care au iesit biruitori din lupta cu puterile intunericului: amintesc aici pe dl. profesor Raul Volcinschi si scriitorul Marcel Petrisor. De la domniile lor voi relata in continuare cateva episoade interesante si paradoxal hazlii, in care suferinta imbraca haina comicului de situatie, iar prostia umana este ridicata la rang de arta.

Sa incepem asadar cu cateva evocari ale dl. profesor Raul Volcinschi.

Evenimentul cu pricina se petrecuse pe la sfarsitul anilor ’50 in Cluj Napoca, cand pe o oarecare strada din oras, un individ incepe brusc sa strige…..Traiasca Beneluxul ! si tot asa pana cand apare un echipaj de militie si…..hopa sus cu el. Destinatia finala sediul Securitatii din oras. Aici se afla in plina ancheta printre multi altii si dl. prof. Volcinschi. Se nimereste ca individul acela cules de pe strada, sa fie dus in biroul unde era anchetat domn prof. Volcinschi si predat aceluiasi anchetator. Urmeaza fireste intrebarile de rigoare si culpa pentru care omul nostru este anchetat, adica Traiasca Beneluxul. Ei si aici stupoare…..ce e aia Beneluxul. Anchetatorul se uita spre domn prof Volcinschi si spune:

– mai intelectualule ce mama dracului vrea asta…..ce propaganda straina face…..cine sunt aia Beneluxul…..si ce vor?
– nu stiu, zise domn profesor, dar in sine isi zambi.
– pai cum nu sti, doar esti profesor la facultate, ce mai profesor esti si tu….nu sti nimica, dupa care se rasti la plutonier:

– scoate-l afara pe asta cu Beneluxul lui cu tot !!!
– bine, bine, se balbai plutonierul, dar eu ce scriu la raport ?
– scrie acolo, urla anchetatorul, ca a adus injurii la adresa tovarasului Stalin si a Partidului Comunist !

Si cu asta bietul nostru musteriu, Beneluxul pentru el insemna cativa ani buni de puscarie politica. Cam asa se dadeau atunci sentintele, cam asa se hotarau destinele oamenilor.

O alta intamplare si tot cam aceleasi personaje, adica domn prof. Volcinschi, un alt anchetator de securitate, iar scena pe care se juca piesa…..tot sediul Securitatii din Cluj Napoca. Anchetatorul rastindu-se puternic la domn profesor:
– mai cum ai putut tu……tu un nimenea…..sa-l critici pe tovarasul Stalin care este un eminent…..mai tu sti ce e aia un eminent ?
– nu, raspunse sugubat domn profesor.
– mai, eminent e ceva asa mare de tot……mai mare ca si……maresalul !!!

Bietul nostru anchetator….raporta totul la gradele militare.

Si tot anchetatorul cu pricina, la un interogatoriu cu domn profesor, il intreaba pe acesta:
– tu mai profesore esti original din Craiova ?

La care domn profesor raspunde:

– da, de felul meu sunt un tip original, dar din Craiova sunt originar !
– te bag in aia matii de bandit, aici esti asa cum spun eu, replica anchetatorul.

Iata stimati cititori cine erau cei care decimau elita intelectuala si spirituala a poporului nostru.

Va mai retin atentia cu doua asemenea povestioare relatate de scriitorul Marcel Petrisor din perioada detentiei domniei sale.

Prima este o confruntare….daca poate fi numita asa…..intre dansul si colonelul Craciun, temutul director al inchisorii Aiud. La momentul arestarii sale Marcel Petrisor facuse parte din Fratiile de Cruce ai atat. Colonelul Craciun vroia sa-l faca pe nea Marcel sa recunoasca ca a facut parte din Miscarea Legionara si ca implicit este legionar, dar el incerca sa-i explice direcorului ca era prea tanar ca sa fie legionar…..nu avea varsta necesara. Dar colonelul a tinea pe a lui….si pace. Intr-un final colonelul Craciun, parsiv din fire, ii intinde o cursa la nea Marcel:

– mai, il intreaba colonelul, tu l-ai cunoscut pe Horia Sima?
– da, raspunde Marcel Petrisor.
– aha, si ai dat mana cu el?
– da, raspunde Marcel Petrisor.
– pai vezi, esti legionar striga colonelul triumfator.
– bine domnule colonel, zise nea Marcel, dar permiteti-mi sa va intreb si eu ceva !
– ce vrei sa ma intrebi, spuse colonelul?
– eu cand am intrat aici in birou…..D-voastra ati dat mana cu mine, intreaba nea Marcel?
– da….bineinteles recunoscu colonelul.
– pai atunci…..si D-vostra sunteti legionar, zise nea Marcel
– la care colonelul se rosi si o tirada de injuraturi se napustira asupra bietului Marcel Petrisor.

A fost practic un fel de sah-mat…..dat colonelului.

A doua povestioara cu Marcel Petrisor este din celula pe care o impartea cu cativa camarazi de suferinta, din care unii insa dupa criminalul experiment de la Pitesti, ramasesera cu grave sechele. Asa era si un fost student, care in urma torturilor bestiale la care fusese supus…..devenise tortionar….refuzand sa creada si sa accepte ca reeducarea s-a terminat. Asa se intampla ca intr-o zi la raportul de dimineata, reeducatul sa sara in picioare ca ars si sa strige la gardian ca el vrea sa raporteze tot ce se petrece acolo la tovarasul Turcanu:

– da vreau sa fac raport….sa scriu tot…..vreau la tovarasul Turcanu !!!

Gardianul care habar nu avea cine era Turcanu, reeducarea de la Pitesti incheindu-se demult si fiind bine pastrata tacerea referitoare la ce s-a intamplat acolo, nedumerit si buimac riposteaza:

– da cine mama dracului e si Turcanu asta…..mai aici doar eu fac raport !!!

Dar reeducatul saracu care era in lumea lui continua:

– vreau sa fac raport…..si o sa raportez la tovarasul Turcanu ca si tu pactizezi cu dusmanii….cu banditii din celula !!!
– daaa….zise gardianul…..no lasa ca te duc eu sa faci raport…..la Scaraotchi…..mama ta de bandit……adica cum ma…..tu sa-mi faci raport mie…..si dai pana bietul om cazu lat pe podea. Apoi il lua si la neagra cu el. Asa scapara si nea Marcel si restul detinutilor din celula respectiva de bietul turnator.

Cam atata pentru azi. Din pacate acestea sunt dramele unor oameni, a caror memorie nu le este recunoscuta nici pana in prezent.

Martiri si mucenici ai neamului romanesc sunt prezenți!

Cristian Ardeleanu