A vorbi despre cele două personalităţi importante ale culturii şi literaturii române şi cele maghiare, înseamnă a găsi deodebiri şi asemănări intre ei şi acestea îmbracă aspecte numeroase.
Ady Endre s-a născut în satul Ermindszent comitatul Sălaj, azi jud. Satu Mare, la data de 22 noiembrie 1877 şi este considerat cel mai mare poet naţionalist maghiar din sec.XX. Părinţii lui, Ady Lorincz- agricultor şi mama Pasztor Maria care provenea dintr-o familie de preoţi reformaţi şi-au încropit o gospodărie frumoasă fiind consideraţi nobili dar la vremea naşterii fiului lor această gospodărie devenise destul de săracă. Primele clase le începe în satul Mecenţiu,avându-l ca învăţător pe Katona Karoly, ulterior urmându-şi studiile la Liceul catolic. La vârsta de 15 ani era deja înscris la Liceul piarist din Carei, unde se împrieteneşte cu viitorul pictor Aurel Popp decare va lega o prietenie pe viaţă, aşa cum mai târziu o astfel de prietenie îl va lega de Octavian Goga. Urmează cursurile la Zalău iar în 1896 îşi susţine bacalaureatul, şi tot atunci îi apare prima poezie în jurnalul „Szilagy”,(Sălaj).
În 1903 o cunoaşte pe Leda ( Brull Adel), căreia îi va dedica multe din poeziile sale. Aceasta locuia la Paris şi era căsătorită cu un om bogat dar pentru el acest lucru era mai puţin important. Fiind îndrăgostit de ea o urmează o urmează la Paris . Următorii ani îi petrece în capitala Franţei cu scurte vizite în satul natal unde nu era prea bine primit de către părinţi şi mai ales de către tatăl lui care ştia de aventurile lui dar mai ale de faptul că bea foarte mult. Nici drogurile nu-i erau străine şi astfel pe la sfârşitul primului deceniu ajunge la un sanatoriu de dezintoxicare. Leda îşi răceşte tot mai mult sentimentele faţă de el şi în curând relaţia lor se va rupe. La scurtă vreme o cunoaşte pe Boncza Berta, cu care se va căsători în 1914, şi de care nu se va despărţi până la moartea sa în 1919.
În poeziile sale o numea pe viitoarea sa soţie „Csinszka”căreia începând cu anul 1911, anul în care a început corespondenţa cu ea, îi dedică multe din poeziile sale.Cam din aceeaşi perioadă începe şi prietenia lui cu O. Goga.
Începând cu 1908, devine şi jurnalist publicând şi eseuri şi poezii în primul număr al revistei „Occidentul” şi încurajat de muza lui „Leda”, îi apare primul volum de poezii.
Şederea lui prelungită la Paris i-a adus în faţă problemele politice şi sociale ale vremii şi o dezvoltare pe plan literar şi cultural. Este un poet simbolist şi proletar iubind pătura de jos a societăţii drept pentru care a fost criticat atât în presă cât şi în familie şi nu de puţine ori tatăl lui îl numea „techergheu” pentru viziunea lui asupra vieţii şi pentru faptul că nu era statornic.Tatăl lui nu-i agrea comportamentul şi de fiecare dată când A. Endre se întorcea acasă tatăl său îşi căuta drumuri prin alte părţi pentru a nu-l întâlni. Nici poeziile lui revoluţionare nu-i erau pe plac părintelui, astfel că mama sa era cea care-i suporta mai mult comportamentul sau discomfortul pe care-l producea întoarcerea lui în satul natal.
Pentru a-şi scrie poeziile avea nevoie de acea eliberare de sine, atât de cunoscută poeţilor, şi pornea de acasă dimineaţa devreme, îmbrăcat destul de gros iar pe măsură ce se încălzea vremea se dezbrăca pe rând de câte o haină astfel că spinii ce-l însoţeau pe drumul spre locul de reflecţie erau împodobiţi cu hainele lui. Seara la întoarcere îşi recupera hainele atârnate prin arbuşti şi ajungea acasă îmbrăcat la fel cum pornise dimineaţa. De atunci a rămas în sat o vorbă „îţi laşi hainele ca Ady”pentru cei care nu-şi mai suportau hainele pe ei ori erau mai dezordonaţi.
Se pare că pârâul Ier, îi era o bună sursă de inspiraţie mai ales că pârâul trecea prin capătul pământului părinţilor pe care era construită o casă în care stătea şi scria ore în şir uneori stătea acolo şi peste noapte. Acum acea casă nu mai există au rămas doar pământurile familiei, ceva mai mult de 4 ha. care se numesc şi acum „toagul lui Ady”.
Cunoscând slăbiciunile burgheziei pentru bani, aştepta cu nerăbdare o revoluţie răscumpărătoare ceea ce i-a atras şi mai mult antipatia tatălui său care atunci când venea acasă nici măcar nu mergea după el la gară. Era o bucurie pentru tatăl lui când pleca deşi fiind bolnav se reculegea la câte un sanatoriu sau pe plaiurile natale.
Familia Ady mai avusese o fată, care a murit de timpuriu, şi un băiat Ady Lajos care a făcut studii superioare şi ulterior s-a stabilit în Ungaria.
Bunicul meu din partea mamei a fost botezat de părinţii poetului şi se simţea obligat moral să-l ducă s-au să-l aducă de la gară cu caii lui căci nici acestea nu le folosea pentru vizitele fiului.
Legăturile pe care le-a avut cu Clujul nu au fost datorate numai releţiei lui cu O.Goga ci şi faptului că soţia lui cu care s-a căsătorit în 1914 a moştenit domeniul de la Ciucea , un castel şi un teren de cca. 15 ha.
Vizitând rudele din partea mamei din satul Sîncraiu din Jud. Cluj, a rămas marcat pentru totdeauna de acest loc iar pe malul pârâului Călata din aceeaşi localitate,Ady a scris o parte din poemele sale iar teiul sub care scria a rămas cu denumirea “teiul lui Ady” Aici a scris şi poezia „Pe malul Călatei”.Dacă până atunci din poeziile sale au răzbătut mai mult ideile revoluţionare, aceasta se pare că este cea mai liniştită, scrisă cu doar şase luni înainte de moarte. În ea este cuprinsă frumuseţea fetelor şi femeilor îmbrăcate în port popular, ieşind de la biserică, regăsindu-şi în această linişte speranţa de viaţă.
Călătoriile pe care le-a făcut de-a lungul anilor prin Budapesta, Paris, Italia l-au radicalizat iar poeziile lui au fost un subiect de controversă în cercurile literare. Căsătoria lui cu Berta îi aduce o oarecare linişte sufletească, bucurându-se pentru puţinii ani ce-i mai avea de trăit, de o oarecare puritate. La căsătoria lor fiecare dorea să alse în urmă ceva; Berta avea să lase în urmă viaţa de la ţară lipsită de perspective iar Ady dorea să-şi spele păcatele tinereţilor prea adesea spălate în alcool şi droguri. Relaţi lui cu Leda s-a rupt tocmai din aceste motive şi din cauza prea multelor chefuri şi vizite la bordelurile din Budapesta.
Cu toate că diferenţa dintre el şi Berta era mare, universul nou creat îi dădea o notă de speranţă. Berta era rodul iubirii dintre unchi şi nepoata lui, iubire soldată totuşi cu o căsnicie.
Pe aceste meleaguri ale Sîncraiului şi Călatei s-au întâlnit cei doi mari scriitori care aveau să-şi păstreze prietenia nu şi convingerile politice. Amândoi luptau pentru popor în felul lor. Dacă O. Goga dorea obţinerea dreptului la autodeterminare deci şi Unirea cu vechiul Regat al româniei, Ady Endre dorea ca toate teritoriile aflate încă sub ocupaţie Austro-Ungară să rămână Ungariei sperând şi într-o autonomie a zonei Călata.
Lupta dusă de O.Goga pentru unificarea ţării i-a adus multe suferinţe începând cu amenzi usturătoare culminând cu întemniţarea lui în temniţele Austro-Ungare. În acea perioadă ,prietenul său a fost alături de el susţinându-l moral deşi şi el era bolnav bucurându-se totodată că e mai bine să fii bolnav decât închis.
După eliberarea sa O.Goga s-a mutat la Bucureşti, unde a continuat să militeze pentru dezrobirea provinciei sale natale din Ardeal el fiind ardelean născut lângă Sibiu,cât şi pentru intrarea României în război şi a trupelor române în Transilvania. Prin neobosita sa activitate publicistică prin care se făcea cunoscută poziţia sa faţă de ieşirea României din neutralitate, cercurile politice din Viena şi Budapesta au fost profund îngrijorate.
Cu toate că idealurile celor doi scriitori erau comune până la un punct, ele erau în ansamblu total diferite. În cele două scrisori adresate lui O.Goga şi publicate în ian. 1914 în ziarul budapestan „Vilag”( Lumea) îşi exprima făţiş dezacordul faţă de opiniile politice ale poetului român cât şi faţă de demersurile făcute de acesta. Bonomia lui O.goga a făcut să treacă peste aceste admonestări şi jigniri ale prietenului său de suferinţă. După Marea Unire din 1918, A. Endre văzându-şi nerealizate aspiraţiile privind rămânerea teritoriului Transilvaniei exclusiv Ungariei se îmbolnăveşte şi mai tare.
Aceşti ultimi ani ai imperiului Austro-Ungar au dus la consolidarea relaţiilor dintre cei doi O.Goga fiind o personalitate de seamă a Partidului Naţional Român condus de George Pop de Băseşti şi de Iuliu Maniu.
Dacă perioada de glorie a lui A. Endre a fost scurtă dar furtunoasă, iubind-o până la disperare pe Leda (nume anagramat de la Adel), ea a fost totuşi cea care l-a sprijinit financiar având mari posibilităţi fiind nepoata unui om de afaceri evreu şi soţia unui cunoscut negustor din Balcani. Dacă totul a pornit dintr-o joacă prin 1903, când leda dorea să facă gelos un alt curtezan, totuşi iubirea lor a durat până în 1911 când el începe corespondenţa asiduă cu berta. În final A. Endre a fost părăsit pentru un alt amant aducându-l pe acesta într-o stare vecină cu nebunia. Viaţa boemă prin bordelurile, barurile şi restaurantelor i-a distrus tot mai mult sănătatea . Laboratoarele literare pariziene cât şi cele din Budapesta îl propulsează printre marii creatori de poezie maghiară.faţă de poezia publicată anterior, această perioadă a adus un suflu nou în creaţia lui literară sub aspect tematic cât şi al mijloacelor şi formelor de expresie estetico-literară , într-un cuvânt asupra întregii lui arte poetice ulterioare devenind unul din cei mai mari simbolişti.
Volumul său de debut a fost „Versuri” apărut la Debreţin în 1899, urmat de volumul „Încă o dată”iar ultimele volume apărute în 1906 şi 1906 respectiv „Versuri noi” şi „Sânge şi aur”, ilustreauă influenţa pe care a avut-o literatura franceză asupra sa.
După Marea Unire, A. Endre văzându-şi visul nerealizat acela de a vedea o Ungarie mare se îmbolnăveşte grav şi în 27 ian. 1919 se stinge din viaţă în clinica medicului său curant.
Într-o vizită pe care O. Goga o face în 1919 la Castelul de la Ciucea împreună cu viitoarea sa soţie Veturia, acesta se hotărăşte să cumpere domeniul deşi arăta jalnic după ce nu a fost locuit mai bine de doi ani deoarece între 1917 şi 1919 A.Endre şi soţia lui au locuit în Budapesta iar castelul a fost devastat în urma revoluţiei şi a furturilor făcute de cei din sat. Berta nedorind să se mai întoarcă în România a solicitat sprijinul lui O. Goga prin rugămintea de a-i fi cumpărat de acesta domeniul întreg de la Ciucea. Veturia s-a împotrivit acestei cumpărări dar O.Goga a replicat spunând că”o văduvă nu se refuză cu atât mai mult cu cât aceasta este văduva lui A. Endre”. După renovarea castelului acesta va deveni unul din locurile lui îndrăgite de reculegere. Castelul a fost construit la sfârşitul se. al XIX-lea de către Mikloş Boncza din Huedin, la insistenţele nepoatei sale după soră care îi promisese că dacă face aceste lucru pentru ea şi ea va face la rândul său orice pentru el. Ulterior această nepoată va deveni soţia lui şi împreună o vor avea pe Boncza Berta care în urma morţii mamei sale la naşterea sa va locui în acest castel crescută fiind de bunica şi totodată mătuşa ei. Din acest castel moştenit de la tatăl ei, îi va scrie lui A. Endre să vină să o viziteze după o perioadă de trei ani de corespondenţă. Astfel că cei doi se văd prin 1914 iar în 1915 se căsătoresc fară ca tatăl ei să fie de acord ceea ce-i va aduce peste câţiva ani moartea uitând se pare că şi căsătoria lui cu nepoata sa a avut un mare răsunet şi s-au făcut multe diligenţe pentru a fi împlinită şi pentru care s-a cerut inclusiv acordul Împăratului Franz Ioszef care într-un final şi-a dat acordul.
Cu toate că relaţiile celor doi scriitori erau apropiate A. Endre nu a catadicsit să-l acuze pe „ fratele”său că este nedemn de a fi iertat şi că nu-i va mai putea strânge mâna vreodată în semn de prietenie cu toate acestea Goga nu-i va purta pică. Aceste scrisori se păstrează în Casa memorială a lui A. Endre.
Complexul muzeal din satul care acum îi poartă numele se găseşte la o distanţă de 6 km. De comuna Căuaş din Jud. Satu Mare, şi este compus din două case situate în aceeaşi curte. În partea stângă a curţii se află vechea casă în care s-a născut poetul având pe frontispiciu bustul poetului şi o placă comemorativă. Casa este de tip ţărănesc vechi compusă din două camere şi o tindă,casa fiind acoperită cu stuf aşa cum a fost iniţial deoarece în 1953 casa a ars luînd foc de la cuptorul de făcut pâine, mai apoi restaurată şi redată circuitului turistic. În partea dreaptă a curţii părinţii poetului au construit o casă nouă acoperită cu ţiglă având în partea din spate o scară exterioară pentru urcarea în pod iar holul de la faţadă este închis cu geamuri de mici dimensiuni.Şi această casă găzduieşte obiecte aparţinătoare familiei cât şi o parte din corespondenţa lui A. Endre şi poze de familie inclusiv poze cu soţia sa. În această casă au locuit părinţii poetului în perioada interbelică. Între cele două case, spre spatele curţii exista cândva o casă lungă şi joasă pe care o foloseau familiie care îi ajutau la gospodărie.Această casă nu mai există de zeci de ani dar a rămas fântâna cu cumpănă şi un foişor.
Dacă ar fi să concluzionăm, am spune că cei doi scriitori s-au asemănat foarte mult în privinţa idealurilor naţionale fiecare dintre ei dorind unitatea statului său şi lupta împotriva regimului Austro-Ungar ceea ce a fost un izvor nesecat atât pentru O. Goga cât şi pentru A. Endre.
Pe lângă activitatea de publicist O.Goga a fost şi politician, dramaturg şi traducător. Pentru o scurtă vreme a fost şi prim-ministru dar fiind simpatizant al nazismului german şi al fascismului italian, a fost eliberat din aceată funcţie de către Regele Carol al II-lea. A colaborat cu numeroase reviste din care amintim doar câteva: „Tribuna” din Sibiu, revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, „Luceafărul” la care abia în 1903 semnează cu numele adevărat,revistă care a apărut la iniţiativa sa, aceasta proclamând unitatea politică a românilor şi dezvoltarea culturii naţionale.
Ultima lui dorinţă a fost să fie înmormântat la Ciucea şi să i se pună pe piept o zvastică germană, dorinţă care i-a fost împlinită. S-a stins din viaţă la 7 mai 1938 rămânând în urmă prietenia „cu năbădăi” a celor doi mari scriitori.
Carmena Felicia Băinţan
