Papa Francisc devine tot mai „socialist” de Paşti?

În ultimii ani, Papa Francisc face declaraţii tot mai controversate şi mai „socialiste”, fapt ce irită opinia publică creştină mondială. Papa Francisc, provenind din cultura stângistă şi marxistă specifică unei părţi a lumii latino-americane, în care modelele sociale sunt Cuba lui Fidel Castro şi Venezuela lui Hugo Chavez, împune tot mai mult pe plan universal un creştinism cu inserţii ideologice comuniste, care nu au nicio legătură cu Biblia. Ispita comunistă este o paradigmă la unii prelaţi sud-americani, lucru consacrat de decenii prin romanele lui Borges, Marquez sau Ernesto Sabato. Biserica latino-americană devine tot mai mult un instrument de propagandă în care credincioşii nu ştiu la cine să se mai închine: la Iisus sau la Marx? Papa Francisc, care se vrea un „progresist” (citeşte socialist), devine un ierarh care se aseamănă tot mai mult ideologic cu patriarhii roşii din vremea lui Stalin şi Hrusciov. Ultima ispravă a Papei Francisc, care, pe lângă faptul că încalcă Sfânta Scriptură, nu are nici măcar o legătură spirituală cu Biblia.„Nu există niciun iad în care sufletele păcătoşilor sunt condamnate să sufere pentru eternitate”, a declarat Papa Francisc într-un interviu publicat de cotidianul italian La Repubblica, informează DPA. Mai mult, Suveranul Pontif a precizat că, după moarte, sufletele oamenilor care se căiesc sunt iertate de Dumnezeu şi I se alătură în contemplare, „însă sufletele acelora care nu se căiesc, şi care din acest motiv nu pot fi iertaţi, dispar”. „Iadul nu există – ceea ce există este dispariţia sufletelor păcătoase”, a mai spus Papa Francisc. Liderul de la Vatican a fost intervievat de Eugenio Scalfari, un veteran jurnalist italian, ateu, care scrie cu regularitate articole despre credinţă şi religie şi care beneficiază de un acces special la conducătorul Bisericii Catolice.

Când afirmi că iadul nu există, nu numai că anulezi purgatoriul, o componentă fundamentală a credinţei catolice, dar faci irelevantă şi “Divina Comedie” a lui Dante Aligheri. Dincolo de această idiosincrazie culturală se eludează prevederile Sfintei Scripturi.Iadul este înfăţişat de Biblie şi de Părinţi drept loc de osândă, sau starea celor păcătoşi, care îndură pe vecie chin şi suferinţă, fără putinţă de scăpare.Cea dintâi pricină de suferinţă este, potrivit Părinţilor, focul cel nestins şi veşnic, după cuvântul Domnului care zice: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Mt. 25, 41). Pe lângă „focul care nu se stinge” (Mc. 9, 47-48; cf Is. 66, 24), Hristos vorbeşte în acelasi loc şi de „viermele care nu moare” şi de locuirea pe vecie cu diavolul şi îngerii lui (vezi Mt. 25, 41), în vreme ce drepţii au parte de tovărăşia lui Dumnezeu, a îngerilor şi a mulţimii de sfinţi.Grozavia suferinţei acolo se arată în „plângerea şi scrâşnirea dinţilor”, de care vorbeşte Hristos (Mt. 13, 42; 25, 30). Prin refuzul iadului, confirmat de Sfânta Scriptură, Papa Francisc se reîntoarce ideologic la filosofia socialistă din perioada nihilismului ideologic, surprins genial de Dostoievski. Când pedeapsa iadului nu mai există, atunci totul este permis. E cheia şi esenţa romanului „Crimă şi pedeapsă” a autorului rus. Când studentul socialist Raskolnikov realizează că e superior şi că dacă refuză morala creştină, atunci totul îi este permis. În acel moment îi vine ideea uciderii bătrânei ca să îi ia banii, pentru că refuzând morala şi pedeapsa iadului, are dreptul de a ucide pentru ca să-i fie lui mai bine. Refuzând iadul de fapt anulezi morala. Şi totul devine ca la Nietzsche permis, dincolo de bine şi rău. Raskolnikov devine din socialist un perfect nihilist al epocii moderne. Papa Francisc cu astfel de declaraţii controversate, cu care vrea să schimbe Biblia, anulează ideea de pedeapsă prin iad, în fapt se încadrează teoriei filosofice de dincolo de bine şi rău în care ideea de morală se aneantizează? Deci dacă nu este iad, nu este nici pedeapsă, deci totul ne este permis. Papa Francisc devine tot mai socialist? Se vor închina creştinii catolici sud-americani pe viitor la Marx, nu la Iisus? Nu cred, pentru că niciodată “porţile iadului” nu vor înfrânge împărăţia lui Dumnezeu. „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18)

Ionuţ Ţene