Gospel Jesus

Ce inseamna Pastele la americani? Evident, e vorba de Pastele catolic. Care e foarte diferit de cel ortodox. Noi, in noaptea de Inviere, mergem la biserica si cantam “Hristos a inviat”. Ei nu au nici o slujba, pastreaza starea de durere a mortii lui Iisus. Toata Saptamana Patimilor, si pana in ziua de duminica, este o atamosfera de doliu. Nici flori nu se admit sa se aduca la biserica.
In contrast cu acest fel de a intampina si trai Pastele, se desfasoara o forma libera de bucurie a Invierii.

Am participat la doua mari evenimete Pascale.

Pe o mare portiune a arterei Fifth Avenue, ce include si marea catedrala Saint Patrick, a avut loc, timp de 5 ore, Easter Parade. Ceva de necrezut! O demonstratie a imaginatiei omului de a defila cu podoabe capilare. Dar si cu costume de epoca. De fapt, aminteau de belle époque, dar erau total fanteziste si foarte originale, fiindca aveau pe ele peceti Pascale. Noutatea absoluta o constituiau palariile. Oameni de toate varstele si culorile purtrau palarii, care de care mai somptuoase impodobite cu ghirlande de flori, cu iepurasi, cu oua de toate culorile, cu baloane colorate, cu porumbei, cu cocosi, cu instrmente, cu fel de fel de abtibilduri, o parada a modei din care nu lipsea simbolul ceresc, aripile de ingeri, care concurau cu urechile albe ale iepurasilor, mii de urechi ce pluteau parca peste oras. Iar printre ele, aceste persoanje cu aripioare, ca picate din cer, un cer senin, o zi de vis, care la capatul ei avea sa aduca peste New York din nou un val de ninsoare. Mai ales doamnele se purtau ca ingeri, dar unele aveau si rochii de vodevil, pareau ca au venit de la opereta si merg al un bal de-mascat. Desigur, erau si mirese si miri in costume albe. Iar dansatorii aerobici isi faceau numerele la tot pasul, exact ca in Times Square sau Central Park. La fel cum si aparatele de fotografiat si de filmat faceau ca ceremonialul general sa fie ca pe un covor rosu, ca la Hollywood.

Bucurie nesfarsita, dorinta de veselie, de prietenie, fiindca toata lumea se imbratisa cu toata lumea, exact ca la sfarsitul marelului concert pe care l-am vazut seara la Manhattan Center. Un concert religios inchinat lui Iisus, care s-a sfarsit cu o invitatie de a ne imbratisa intre noi, toti participantii, cateva mii de oameni, cati au incaput in celebra sala din Downtown, de pe 34 St. Ceva fantastic! Se continua parca ideea de la prima slujba de inviere, pe care am trait-o la pranz, la Catedrala Saint John the Baptist, cand solista Kate Owen a incheiat imnul religios cu un “Aleluia”, invitandu-i pe toti enoriasii sa ridice bratele si sa scandeze “Aleluia”! Era ca o inaltare la cer. Fiecare avea sentimentul Invierii. Astfel de forme, de entuziasm colectiv, sunt noile mijloace spectaculare ale bisericii catolice.

*

Dar ce s-a intamplat la Manhattan Center, a intrecut imaginatia. Tocmai venisem de la Davenport Theatre, unde Indiggo Twins a avut al 24-lea spectacol, un musical religios, in care ideile utopiste ii au ca mesageri finali pe Iisus si Dumnezeu. Si la Manhattan Center spectacolul a fost inchinat lui Iisus / Jesus, Invierii Lui. A fost un fel de Jesus Christus Superstar. A participat formatia australiana Hillsong, vestita in toata America, prin aceste concerte religioase. Prin muzica, ea ne invita sa urcam prin cantec dealul (“hill”), asa cum Iisus a urcat crucea pe Golgota.

Spectacolul este o forma amplificata de Gospel. Se interpreteaza cantece religioase, textele apar pe mai multe ecrane si toata lumea canta cantecele acestea simple, la unison. Desi sala are mii de scaune, pe care scrie “Home”, sa stii ca aici esti acasa, nimeni nu sta jos, oamenii stau in picioare si cu mainele ridicate si canta in delir. Cei patru solisti, acompaniati de o mare orchestra, aflata in spatele unui ecran circular gigant, de peste o suta de metri, cu niste statii date la maximum, fac sa vibreze si peretii cladirii.

Ca la slujbele Gospel, se produce o stare de paroxism general, de intrare in transa, de evadare, de defulare totala, incat forta vocilor unite ar putea muta muntii din loc. La un moment dat, un pastor striga: “Je-sus! Je-sus! Je-sus!” si miile de voci se alatura si scandeaza ca pe stadioane. E ceva nemaipomenit! Trebuie sa traiesti asa ceva, cuvintele nu pot descrie aceasta mare Utopie. Am fost la spectacole religioase pe tot pamantul, dar asa ceva nu are concurenta. Nici Papa la Roma, cand apare in Piata Vaticanului in fata a mii de credinciosi, nu are puterea pe care o are muzica simpla, apropiata de muzica country, ca si versurile care il evoca pe Iisus.

Totul este foarte direct, ca in acest cantec, What a Beautiful Name, hit-ul religios al formatiei Hillsong, un country gospel song, cantat de cateva ori la unison, fapt care se petrece aici, la Manhatan Center, in fiecare duminica (fiindca aici este chiar sediul central al Fundatiei si Bisericii Hillsong). Iata ce cuvinte simple:

What a beautiful Name it is / Ce frumos nume este
What a beautiful Name it is / Ce frumos nume este
The Name of Jesus Christ my King / Numele lui Iisus Hristos, regele meu,
What a beautiful Name it is / Ce frumos nume este
Nothing compares to this / Nimic nu se compara cu asta
What a beautiful Name it is / Ce nume frumos este
The Name of Jesus / Numele lui Iisus
You didn’t want heaven without us / Nu ai vrut cerul fara noi
So Jesus, You brought heaven down / Iisuse, tu ai adus cerul jos
My sin was great, Your love was greater / Pacatul meu a fost mare, dragostea ta si mai mare
What could separate us now / Ce ne-ar putea separa acum

Si refrenul se tot reia, toata sala il canta, toti ar vrea sa spuna la infinit:

What a wonderful Name it is
What a wonderful Name it is
The Name of Jesus Christ my King
What a wonderful Name it is
Nothing compares to this
What a wonderful Name it is
The Name of Jesus
What a wonderful Name it is
The Name of Jesus

Si se mai canta la fel de memorabil:

Jesus is my family / Iisus este familia mea
Jesus has no equal / Iisus nu are egal
He can defeat any enemy / El poate invinge orice potrivnic
Jesus is Life / Iisus este Viata
Jesus is Love / Iisus este Iubire
Jesus is God / Iisus este Dumnezeu

Si aceste versuri apar pe ecranele din sala si sunt cantate de toti la unison, cum am spus, intr-o stare de delir, de extaz frenetic.

In acest gen de spectacol mistic nu are ce cauta ratiunea. Daca ea apare, nu poti intelege ce se intampla. Dar nu apare. Ratiunea nu te deranjeaza, se da frumos la o parte si lasa loc numai inimii. Aici se canta si se traieste cu sufletul.

Dupa cateva melodii care pun pe note faptele lui Iisus din Biblie, asa cum le stim, urmeaza o perioada de liniste, cand suntem invitati sa stam pe scune. Ni se spune sa cautam sub scaune si cine gaseste un ou, acela va primi un cadou pregatit special de Iepurila. Cineva, nu departe de locul unde ma aflam, a gasit un ou, iar un iepuras bine imblanit i-a dus premiul. Apoi a urmat un pastor – ii spun asa, fiindca a citit un fragment din Biblie, pe care l-a comentat arzator, in delir, iar altul ne-a invitat sa ne rugam. El a spus o rugaciune, dar nu in stil crestin, ci laic, as spune, asa cum si era imbracat, intr-o camasa colorata si pantaloni de blugi. A urmat un film documentar transmis pe marele ecran circular. Era despre Galileea, despre minunile lui Iisus, fapte prezentate de un renumit predicator din Australia, tara a predicatorilor independenti, intemeietori de scoli, de miscari religioase. Acest australian, pe nume Brian Houston, si-a predicat ideile arzatoare din cartea There Is More / Exista mai mult, care putea fi gasita la standul din hol, ca si alte carti si obiecte ce marcau ziua de Pasti si marele eveniment inchinat lui Jesus. Cartea lui i-am vazut-o si in vitrina de la Biserica Scientologica, de pe 46 St. Brian Houston crede ca in tot ce facem, putem face mai mult. Putem iubi mai mult, putem munci mai mult, putem invata mai mult. Si te convinge cu acest indemn, care este subtitlul cartii sale: “When the world says you can’t, God says you can / Cand lumea spune ca nu poti, Dumnezeu spune ca poti”.

Dincolo de interesele prozelitice si comericiale (se vand carti, tricouri, genti, medalioane, discuri etc.) din spatele acestui mare Show, exista uluitoarea apetenta a multimii la Iluzie. Pe oameni ii atrage extraordinar ceea ce nu au, ceea ce nu pot, dar viseaza sa poata, ceea ce este fagaduinta, speranta. Si oricat de iluzorie ar fi pentru unii, La Grande Illusion, cum ar spune Renoir, este foarte reala pentru altii, pentru foarte multi americani, in primul rand, care nu merg la biserica, dar merg la astfel de slujbe. Slujbele-concert, slujbele Gospel, sunt cea mai mare gaselnita a Bisericii catolice, de fapt, a pastorilor independenti, care au gasit o cale mult mai atractiva de a comunica idei religioase, de a transmite Cuvantul biblic (citatele din Biblie constituie substanta pe care se intemeiaza tot spectacolul si muzica lui).

Este o experienta iestia din comun. Care nu poate fi intalnita decat aici, in America, in sali gigantice, precum Manhattan Center, cu instalatii sonore perfecte, cu o tehnica superprofesionista si ilustratii pe masura, cum s-a dovedit in Gospelul de Pasti, pregatit din timp, fiindca la aceasta sarbatoare fiecare vine la acest concert cu Biblia in el, cu o experienta religioasa anterioara, dar aici se confrunta cu puterea muzicii de a transmite mesaje divine, fapt care se transforma intr-o co-participare generala, ce se termina cu “Pace Be with You”.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York