Austriecii erau înspăimântaţi de o „frăţie ortodoxă” de arme între românii ardeleni şi trupele ruse în luna august 1849. Austriecii îl opresc pe Avram Iancu şi Axente Sever pe drumul spre Alba-Iulia şi nu-l lasă să se întâlnească cu generalul rus Luders, care a zdrobit armata revoluționară maghiară. Avram Iancu se întoarce mâhnit în Apuseni, realizând că austriecii nu le vor acorda drepturi naţionale românilor şi nu le vor da pădurile moţilor, care şi-au vărsat sângele pentru Curtea imperială de la Viena. Aram Iancu și Axente Sever adresează un memoriu generalului Luders, prin care se cerea intervenția țarului pe lângă împărat pentru cauza românilor. Este de remarcat apoi că generalul Luders aprecia în mod deoasebit figura de erou a lui Avram Iancu şi dispreţuia profund pe ramoliţii generali austrieci. La intrarea în Transilvania, Luders declara categoric că: „numai un general a aflat în ţară, pe Iancu”. Luders va lua şi direct apărarea românilor, într-un raport-memoriu înmânat ţarului Nicolae pe care-l ruga să intervină pe lângă împăratul austriac în favoarea lor. Deşi rus, el şi-a dat perfect de bine seama despre relaţiile dintre români – maghiari -austrieci, făcând în acel memoriu o extrem de valoroasă apreciere aceea că el s-a convins de faptul că românii care luptau „erau animaţi în acţiunea contra ungurilor, mai puţin de spiritul de fidelitate către guvernul austriac decât de dorinţa de a-şi face un nume, de a ridica naţionalitatea şi de a cuceri dreptul de a cere şi de obţine pentru concetăţenii lor drepturile civile de care ei sunt privaţi”. Țarul a răspuns că nu poate interveni într-o problemă a imperiului austriac. Țarul Rusiei a trimis la Sibiu 34 decorații pentru a fi împărțite celor care au avut merite deosebite în timpul războiului. Austriecii s-au purtat față de români, care le-au apărat imperiul la fel ca față de revoluționarii liberali maghiari, ce au dorit distrugerea stăpânirii austriece în Transilvania. La 15 decembrie 1849 Avram Iancu a fost arestat provocator de soldați austrieci la târgul de la Hălmagiu. Sub presiunea românilor, care se aflau în număr mare în acea zi la târg, soldații au fost obligați să îl elibereze, pretinzând că arestarea s-a făcut din greșeală.Țarul Rusiei a trimis, drept recompensă față de eroismul românilor la Sibiu, 34 decorații pentru a fi împărțite celor care au avut merite deosebite în timpul războiului. Pentru Avram Iancu el a trimis Ordinul Sf. Stanislav. Cu toate acestea, la cererea autorităților austriece, țarul își schimbă decizia și îi va acorda lui Iancu o medalie inferioară, Ordinul Sf. Ana, clasa a II-a. Pentru contribuția adusă în timpul războiului, Avram Iancu a fost inițial propus pentru decorare cu Ordinul austriac „Corona de fier” clasa a III-a, o decorație minoră și care conferea deținătorului dreptul la titlu de noblețe. Împăratul Franz Josef a tăiat cu mâna proprie această propunere, acordându-i numai facila „Crucea de aur pentru merite, cu coroană”. Aceeași decizie a luat-o și în cazul prefecților Simion Balint și Axente Sever. Avram Iancu a fost invitat la Alba Iulia pentru a-și ridica decorațiile, dar el a refuzat cu demnitate de fiecare dată să o facă.
Avram Iancu nu s-a vândut pentru tinichelele austriecilor, în timp ce poporul român din Ardeal era împilat și batjocorit, iar pădurile moților furate de funcționarii vienezi. Reîntors la Câmpeni, primul lucru pe care l-a făcut Avram Iancu a fost că s-a dus la casa administrației locale și a doborât cu bâta însemnele austriece de pe clădire, călcându-le în picioare. După două săptămâni, când a venit în zonă o comisie pentru a măsura pădurile și a le introduce în cadastru, Iancu le-a cerut lui Mihai Andreica și Dionisie Darabant, foști comandanți în 1848-1849, acum măsurători în slujba statului, să nu realizeze măsurătorile necesare pentru a sabota autoritățile imperiale. În consecință, la 17 august 1852 Avram Iancu și cei doi măsurători au fost arestați de armata imperială la Câmpeni. Iancu a fost trimis la Alba Iulia sub escortă militară, unde a fost maltratat de un funcționar austriac mărunt. De frica moților, care se zvonea că ar porni împotriva Albei Iulii, Iancu a fost mutat la Sibiu. Aici i s-a intentat în grabă un proces și achitat cât mai rapid, apoi eliberat, pentru că arestarea lui Iancu produsese revolte în Țara Moților. Despre drama Crăișorului Munților arestat la Alba-Iulia și-a adus aminte în memorii viitorul memorandist, Rubin Patiția, care era elev la gimnaziul din localitate. Rubin Patiția, care a devenit avocatul memorandiștilor, era fiul protopopului ortodox Ioan Patiția din Câmpeni, care luptase cu arma în mână în armata țărănească a lui Avram Iancu, în 1848-1849. Într-o zi la dus protopopul pe fiul său să-l cunoască pe Avram Iancu la închisoarea din Alba-Iulia. Eroul românilor era umilit de polițiștii austrieci ”drept răsplată” pentru că a apărat coroana habsburgică de hoardele generalului Bem. Iată cum își amintește elevul Rubin Patiția întâlnirea cu eroul românilor, la sfârșitul lunii august 1852. Locul de detenție a lui Avram Iancu era în casele fostei ospătării ”Coroana” de lângă biserica greco-ortodoxă din centrul vechi al orașului, din partea de jos a acestuia.”În una din odăile cu ieșirea către curte, unde erau mulți soldați era arestul lui Avram Iancu…El ședea pe treptele dinaintea odăii sale cu capul între palme. Era foarte necăjit și cu scârbă a povesti, cum că de când l-au arestat, nimeni nu l-a ascultat, deci nu poate cuprinde cauza deținerii lui. Ca să facă sfârșit acestei tratări el în ziua premărătoare a sfărâmat toate mobilele din odaia lui, dar a pățit-o, căci soldații au fost trimiși asupra lui și lau maltratat. Se plângea amar de soarta care l-a ajuns. Tatăl meu i-a adus aminte de istoria lui Belizar, pentru care Iancu i-a mulțumit și mai voios era când am ieșit de la el”. În aceste zile de detenție se petrece și episodul pălmuirii lui Avram Iancu de către măruntul funcționar austriac Hohn. Așa au știut austriecii să-i ”răsplătească” pe români, că le-au slavat imperiul de la pieire.
Ionuț Țene
