Vasile Pușcaș a scos de Centenar volumul ”Marea Unire 1918 România Mare – Acte și Documente”

Profesorul Vasile Puşcaş, fostul negocoator şef al României cu UE, a scos volumul „Marea Unire 1918 România Mare – Acte şi Documente” care îşi propune o relatare a desavârşirii procesului de constituire a statului naţional modern România prin îmbinarea narativului interpretativ cu prezentarea de documente

istorice care să reconstituie istoriografic faptele, atmosfera şi relevanţa deciziilor din 1918 (Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat al României) care au dus la ceea ce în epocă s-a numit România Mare.

Elaborarea acestui volum a dat prilej autorului să evidenţieze inteligenţa şi abilitatea generaţiei de oameni politici români, de la începutul sec.al XX-lea, orientările lor politice constructive şi atitudinile hotarâte de veritabili oameni de stat. Şi nu este vorba doar de politicienii şi partidele politice din Vechea Românie, ci şi de politicienii şi partidele româneşti din Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Iar în anul când se celebrează Centenarul Marii Uniri, am considerat util să înfăţişăm contemporaneităţii felul în care Generaţia Marii Uniri din 1918 a reuşit să propună românilor şi liderilor statelor occidentale proiectul naţional al desăvârşirii realizării statului-naţiune România, într-un context politic intern şi internaţional excepţional (Primul Razboi Mondial). Iar semnificaţia Marii Uniri din 1918 nu este doar istorică. Astfel, se asociază contextului regional şi global din

zilele noastre când suntem martorii procesului de restructurare a Sistemului Internaţional şi se rediscută locul, forma şi rolul statului-naţiune. Opinia este că statul-naţiune va continua să joace un rol foarte important în Noua Ordine Mondială care acum se reconfigurează, desigur cu ajustările de rigoare care vor fi aduse sensurilor suveranităţii statelor, având în vedere complexele interdependenţei

regionale şi globale. Aici, autorul se asociază lui Francis Fukuyama care arăta, cu un deceniu şi jumătate în urmă, că liderii politici şi oamenii de stat contemporani ar trebui să-şi dedice o parte însemnată a meditaţiei şi acţiunii politice regândirii formei şi funcţiilor statului în Sistemul Internaţional al sec.al XXI-lea. Or, experienţa istorică de acum un veac, când s-a desăvârşit statul naţional România, ca

şi alte state-naţiuni din Europa Centrală şi de Sud-Est poate fi utilă şi să inspire conduita actuală şi viitoare a liderilor din amintita regiune, dar şi pe cei ai organizaţiilor regionale, internaţionale şi transnaţionale. Expunerea narativă a subiectului tratat în volumul de faţă urmează logica procesualităţii istorice, atât pentru înţelegerea evoluţiei ideii şi acţiunii naţionale româneşti pâna la 1918, dar şi pentru a sublinia faptul că Marea Unire din 1918 nu a fost punctul terminal al unui proces istoric, ci doar un moment deosebit de

important al istoriei modernităţii statului-naţiune România. Precum ar trebui să îndemne liderii politici ai României actuale să evalueze cât mai realist istoria statului-naţiune din ultimii 100 de ani pentru a găsi răspunsuri adecvate, cu rezonanţe constructive, provocărilor fenomenelor şi evenimentelor care urmează a se derula în demersul redefinirii identităţii naţiunii române şi a viitoarei poziţionări a statului-naţiune România în Sistemul Internaţional pe cale

de reconfigurare. Dacă astfel de gânduri vor fi generate de lectura acestei cărţi, atunci autorul şi editorii ei vor considera că le-a fost interpretat corect mesajul discursului istoriografic. Prezentând istoria modernităţii statului-naţiune, primul capitol al cărţii integrează procesul desavârşirii statului naţional românesc (1918) în istoria

procesului de modernizare a societăţii europene. Pentru mai buna înţelegere a fenomenului enunţat, autorul redă o schiţă istorică a evoluţiei principiului naţionalităţii de la instituirea Sistemului Westfalia (1648) până la începutul secolului al XX-lea. A fost făcută o paralelă între principiul dinastic şi principiul naţionalităţii în

construcţia şi conducerea statelor europene, cu specificarea caracteristicilor revoluţiilor naţionale şi democratice din Europa sec.al XVIII-lea si al XIX-lea. S-a acordat o atenţie aparte felului în care principiul naţionalităţii şi idealul statului-naţiune au operat în Europa Centrală şi de Sud-Est, în perioada menţionată, cu referire la caracteristicile şi politicile Imperiilor Habsburgic, Otoman şi Ţarist. În acelaşi context a fost reliefat modul cum s-a manifestat idealul

statului-naţiune în spaţiul locuit de naţiunea română, până la Primul Razboi Mondial. Analiza diacronică a respectivului fenomen în Principatele Române/România, Transilvania, Bucovina şi Basarabia oferă cititorului perspectiva sincronicităţii valorilor naţionale şi specificităţi locale/regionale, ceea ce duce spre o cunoaştere aprofundată a etapelor şi căilor care au dus la mobilizarea

elitelor şi populaţiei românşti, în 1918, pentru realizarea Marii Uniri.

Autorul Vasile Puscaş şi colectivul editurii Studia dedică această carte

Generaţiei Marii Uniri deoarece au considerat că astăzi este nevoie de modele politice naţionale care să ghideze sensurile evoluţiei statului-naţiune România în sec.al XXI-lea şi-n veacurile care au sa vină. Credem că principalii lideri politici români care au acţionat pentru realizarea Marii Uniri şi crearea României Mari, în 1918, pot oferi

un model de comportament politic pus în slujba binelui public şi al naţiunii. Veţi regăsi aici argumente valoroase – acte si documente într-o grafică şi o realizare tehnica aparte, format A4 extins full color – 304 pagini, 360 fotografii alb-negru şi color o parte inedite, cu un rezumat tradus în limbile: engleză, franceză, germană şi italiană.

Radu Ştefan