Corabia cu poeţi

De sute de ani , şi mai bine, corabia cu poeţi
Rătăcea pe oceanele zbucimate ale lumii,
Ei scriau poeme pe nori la apusul sângeriu beţi
De culoare, apă , dor şi stabilitatea humii.

În cală ereau pergamentele norilor cu poeme
Scrise cu sângele apusului ce-nroşea valul
Când oceanul înspumat erea ameţit de extreme
Poeţii se urcau pe Pegas cucerind verticalul.

Muzele îi aşteaptau în rochii de ceaţă pe mal
Ei nu le văd dar le simt căldura de sub sâni,
Iar când coboarau, cu dor în zori, de pe cal
Corabia se legănaa pe ape săptămâni.

După secole sau întors în portul cu măslini,
Muzele erau plecate unde se duc şi miei,
Poeţii călcau peste timpul înegrit cu ciulini
Muzele scoteau degetele înflorite-n ghiocei.
Din brazde unde poeţii înfloriseră-n mălini.

Al.Florin Ţene