Sigur că cei din generaţiile mai vechi am trăit sărăcia, lipsurile alimentare şi totalitarismul sufocat de cultul personalităţii al lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980. Dar România în 1989 conform unei stenograme recent desecretizate, ce surprinde o discuţie între preşedintele francez Francois Mitterrand şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov, arată că România era considerat „stat industrializat dezvoltat”. O parte din lipsurile pe care le-au trăit atunci românii erau sistemice în urma unei crize de regim: marxismul duce la foamete, sărăcie şi crimă, deoarece este o ideologie construită pe promovarea urii în societate, care se auto-alimentează. Pe de altă parte, lipsurile alimentare, a bunurilor de consum şi întreruperile de curent electric se datorau şi dictatului FMI de a se plăti datoria externă a României într-un ritm alert, la dobânzi ameţitoare. România era într-un cerc vicios: dacă plătea datoria externă se generau lipsurile şi nu mai erau bani de investiţii şi modernizare, dacă nu plătea datoria externă, ţara noastră se îngloda în datorii care duceau inevitabil la lipsuri şi lipsa fondurilor pentru dezvoltare şi modernizare. FMI şi băncile creditoare l-au presat pe Ceauşescu să plătească datoria, iar dictatorul român a dorit să o achite strângând cureaua românilor, care au trebuit să-şi pună o haină în plus în case să nu tremure de frig (conform uni discurs al secretarului general), pentru a fi independent de dictatul marilor puteri. Acest cerc vicios a dus la căderea regimuluui ceauşist. Şi cu toate acestea cancelariile marilor puteri considerau România un stat industrializat dezvoltat în 1989. Convorbirea purtată de liderul sovietic Mihail Gorbaciov cu președintele Franței Francois Mitterrand la Paris pe 5 iulie 1989 este relaxată, mai ales că e purtată în timpul mesei pe care cei doi au luat-o în reședința președintelui francez.
Documentul publicat de prestigiosul Wilson Center prezintă numai pasaje din discuție și că acestea au fost puse la dispoziție de Fundația Gorbaciov. Iată ce păreri au schimbat cei doi lideri despre România lui Ceaușescu: „Mitterrand: Așadar, mergeți mâine în România. Am apreciat răspunsurile cu privire la România pe care le-ați dat în timpul interviului dumneavoastră la emisiunea TV „Antenne-2” și la postul de radio „Europe-I” (Interviul a avut loc după conferința de presă de la Palatul Elysee din aceeași zi – 5 iulie 1989). În același timp, cu toții înțelegem că România este o adevărată dictatură. Singurul lucru neclar este cine este dictatorul? Ceaușescu sau soția lui? Gorbaciov. Totuși, ar trebui să facem o evaluare realistă a situației. România era o țară agrară înapoiată, iar acum este – un stat industrializat dezvoltat. Provocarea este de a completa baza economică și socială care a fost creată cu o formulă politică adecvată. De exemplu, România a rezolvat complet problema locuințelor. Aceasta este o mare victorie. Dar Ceaușescu este speriat de democrație. Apropo, mi-a spus că măsurile pe care noi le luăm acum în URSS, în cadrul perestroika, el le-a pus deja în aplicare în România acum 10 ani”.
Deci doi lideri care conduceau două mari puteri considerau România în 1989 un „stat industrializat dezvoltat”. Se pune întrebarea firească: de ce Petre Roman, fiul unui fost anarhist de stânga şi premierul cu studii în Franţa, a fost nevoit să spună imediat după revoluţie că industria României este „un morman de fiare vechi”? Să fi fost la mijloc interesele marilor puteri ca România să redevină un stat slab industrializat, de fapt o neo-colonie ce consumă produsele vândute de multinaţionale şi politicienii să execute ce dictează Berlinul sau Parisul, iar aurul românesc să fie păstrat în garanţie la Londra?
Ionuţ Ţene
