Sfintii 40 de Mucenici au patimit in orasul Sevastia din Armenia, in vremea imparatului roman Licinius (307-323) . Cei 40 de mucenici, originari din Capadocia (Asia Mica), erau ostasi in Legiunea a XII-a Fulminata, stationata la Melitene (Armenia) si condusa de guvernatorul Agricola. Imparatul Licinius, dupa ce, in anul 313, a semnat impreuna cu Sfantul Constantin cel Mare, cumnatul sau, Edictul de la Mediolanum (Milano de astazi), prin care se acorda libertate religioasa crestinilor, a pornit o prigoana impotriva acestora din partea de rasarit a Imperiului Roman, in urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului.

In armata romana exista obiceiul ca principalul cult sa fie adresat imparatului. Cei 40 de ostasi romani din Legiunea a XII-a Fulminata au refuzat sa se jertfeasca imparatului si zeilor, motiv pentru care au fost intemnitati, iar, opt zile mai tarziu, au fost judecati si apoi ucisi.

Numele celor 40 de Sfinti Mucenici sunt Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

Soldatii au fost osanditi, in vreme de iarna, sa stea toata noaptea in mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Pe cand se aflau in mijlocul apei, unul dintre ei, iesind din lac, a fost bagat in apa calda si a murit. Vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei, unul dintre ostasii care erau de paza acolo a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat.