Procurorul general Augustin Lazăr speriat că trebuie să dea socoteală pentru preşedinţia comisiilor de eliberare condiţionată de la Aiud, prin care dizidenţii comunişti erau trimişi din nou la celular pentru torturi, s-a grăbit să trimită în instanţă Dosarul Revoluţiei, care trena de 30 de ani la parchet. Cu această lovitură de imagine procurorul general de fapt încerca să distragă atenţia publică de la scandalul în care era implicat? Graba de a trimtie dosarul la instanţe incomplet salvează indirect pe cei vinovaţi de crimele revoluţiei din 1989 şi bagatelizează un act juridic de o extremă importanţă? Securiştii vinovaţi de crimele din Decembrie 1989 sunt ocultaţi de dosar, iar cei care au dat jos regimul comunist sunt inculpaţi de către foştii procurori comunişti, care după 1990 au fost şcoliţi de FBI? E o ironie a istoriei. Sigur că Iliescu şi compania trebuie să plătească pentru infama diversiune cu teroriştii, care a dus la moartea o mie de oameni, dar trimiterea în instanţă a dosarului nefinalizat, poate intenţionat, riscă să ducă la erori judiciare care să-i salveze pe vinovaţi. Sistemul magistraţilor securişti care s-a perpetuat după 1990 şi care a refuzat legea lustraţiei (acum înţelegem de ce) îi trimite în instanţă pe cei care au luptat pentru căderea regimului comunist. Securiştii instrumentează după 1990 dosare împotriva celor care au dat jos comunismul? E şi o revoltă a sistemului securist care vrea să îngroape autorii loviturii de stat din decembrie 1989, care au venit la putere cu ajutorul sovieticilor şi ale unor servicii secrete occidentale. Asistăm la o schizofrenie socială şi istorică.
Pe bună dreptate jurnalistul Ion Cristoriu s-a revoltat. Acesta a afirmat că, în urma rechizitoriului Parchetului, statul român și-a asumat că în 1989 a avut loc o lovitură de stat, nu o Revoluție. În rechizitoriu se menționează că procesul lui Ceaușescu a fost simulat. „Declarația de presă a dlui Augustin Lazăr, comunicatul Parchetului și comunicatul de la Cotroceni, toate trei sunt niște documente care arată clar că statul român, nu istorici, nu jurnaliști, nu cercetători, și-a asumat teza că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat și nu o Revoluție. Aceasta este principala concluzie. Eu sunt primul jurnalist român și poate și în plan european care am scris în februarie 1990, am pus la îndoială teza oficială la vremea respectivă a Revoluției și am spus că a fost o lovitură de stat. Dar, una este să scriu eu, să suțin eu, una este să susțină istoricii, jurnaliștii, alta este ca această teză și voi spune imediat câte pericole implică ea, e asumată oficial de statul român”, a afirmat Ion Cristoiu. Analistul politic merge mai departe și susține că astfel regimul Ceaușescu a fost reabilitat. „Pentru că trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu și a încă două persoane, sub acuzația că au alcătuit un grup preconstituit în decembrie 1989 ca să pună mâna pe putere, asta înseamnă că nu a fost vorba nu de o Revoluție, ci de o lovitură de stat împotriva regimului Ceaușescu. Principala concluzie este aceasta: regimul Ceaușescu este reabilitat. Deoarece una e să fie răsturnat de o revoltă, una e să fie răstrurnat de o revoluție și una e să fie răsturnat printr-o lovitură de stat. Încă o dată, reamintesc formula din comunicatul Parchetului, de un grup preconstituit. Deci înante de decembrie 1989 s-a constituit un grup condus de Ion Iliescu, care a dat această lovitură de stat, l-a răsturnat pe Nicolae Ceaușescu ca să pună mâna pe putere. Asta e principala concluzie. Și anume că regimul Ceaușescu este reabilitat”, a explicat Cristoiu. Jurnalistul spune că, în al doilea rând, avem de-a face cu o reabilitare a lui Ceaușescu din perspectiva procesului. „În comunicat, ca și în rechizitoriu, se spune textual că grupul care a dat lovitura de stat a întreținut o atmosferă teroristă, de teroare pentru a justifica procesul Ceaușescu, declarat în același rechizitoriu, ca fiind ilegal. Deci, trebuie să trecem urgent la rejudecarea procesului și reabilitarea lui Ceaușescu. Trei. Noi, românii, din punct de vedere oficial cel puțin, aveam această mândrie în istoria modernă că am făcut și noi o Revoluție. Ba chiar francezii ne-au spus că era asemănătoare revoluția lor din 1789. Astăzi, dar repet și prin binecuvântarea președintelui care a apreciat, a salutat acest dosar și această teză, românii nu mai au o Revoluție în decembrie și în consecință ea trebuie scoasă din manual.” Procurorii nu fac istorie. Ei confundă revoluţia poporului român cu lovitura de stat ulterioară.
Fiul dizidentului Gheorghe Ursu revine în spaţiul public cu o scrisoare deschisă semnată de numeroşi intelectuali, care critică graba parchetului în dosarele revoluţiei. Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Securităţii înainte de 1989, alături de 11 personalităţi româneşti din ţară şi din Diaspora, printre care Vladimir Tismăneanu, istoricul Mădălin Hodor şi politologul Cristina Pîrvulescu, au adresat recent o scrisoare publică procurorului general Augustin Lazăr şi conducerii Secţiei Parchetelor Militare în care întreabă de ce lipsesc din rechizitoriul Revoluţiei, trimis luni la instanţă, exact securiştii care au tras la Revoluţie. În dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, procurorii militari i-au trimis în judecată doar pe fostul preşedinte al României Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu şi generalul Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare. ”Cu stupefacţie am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârşire principalii vinovaţi pentru cele peste 1.200 de victime ale Revoluţiei – respectiv membrii Departamentului Securităţii Statului”, se arată în scrisoarea citată. Semnatarii arată că e ”o insultă” pretenţia că nu a tras nimeni cu bună ştiinţă în revoluţionari. S-a ajuns ca pentru jocuri politice actuale să se calce pe memoria celor ucişi la revoluţie înainte şi după 22 decembrie 1989. Poate a fost un act intenţionat trimiterea dosarului incomplet la instanţă pentru bagatelizarea revoluţiei din decembrie 1989, iar vinovaţii securişti, ca şi cei ce au dat lovitura de stat ulterior cu ajutorul URSS, să scape de puşcărie prin cunoscute chichiţe avocăţeşti ale viciilor de procedură. A nu ştiu câta oară se dovedeşte că satul român pare prizonierul unui sistem securistic pus în slujba unor interese străine? În România nu va fi linişte şi democraţie până nu se face dreptate pentru eroii revoluţiei din decembrie 1989. Şi ne mai mirăm că tot mai mulţi tineri români pleacă din ţară?
Ionuţ Ţene
