Niciodată poezia nu va trezi dimineața
să se spele pe față
Niciodată buzele metaforei nu au fost mai reci
Într- o zi versurile s-au rătăcit îmbrățișate de trecut
Doar atunci am știut sigur că clipele dragostei sunt aripi care nu au învățat zborul
Toamna nu se va mira de rugină și amintirile cocorilor
Sus, tot mai sus, e cerul care așteaptă iarna poetului care aruncă iubirea pe focul cu lemne
din singurul mesteacăn al pădurii tăiate
de obositoare întrebări
Ionuț Țene
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
