La sfârșitul evului mediu, Clujul era un oraș în care confesiunea unitariană sub influența reformei germane a lui Luther, dar mai ales a italianului Giorgio Biandrata, a devenit majoritară. David Francisc, de origine etnică mixtă sas și maghiar, a devenit patriarhul bisericii unitariene, care a făcut din aceasta o confesiune universală cu centrul la poalele Feleacului. Biserica unitariană a devenit majoritară la Cluj, care la sfârșitul secolului XVII lupta pentru libertate împotriva dominației habsburgice care subjugase Ungaria. Clujul epocii barocului era un melanj etnic: sași, maghiari, secui și români. Pentru români este foarte puțin cunoscută informația, că, la 1674, s-a născut la Cluj întemeietorul primei tipografii moderne din imperiul otoman: Avram Secuiul (Abraham Szekely), care după nume putem recunoaște originea sa secuiască, popor înrudit cu maghiarii și aliat cu domnitorii valahi sau moldoveni în lupta antiotomană și pentru libertate în Ardeal. De tânăr, Avram Secuiul și-a dovedit aptitudinea pentru științe și cultura occidentală, dar și dorința fermă de a lupta pentru libertate împotriva dominației străine turco-habsburgice în Transilvania. Este absolvent al școlii unitariene din Cluj. Devine un tânăr teolog remarcat în oraș. În anul 1691 a participat la războiul condus de principele maghiar Imre Thököly împotriva locuitorilor orașului Nemce, Slovacia. În timpul bătăliei, Avram Secuiul a devenit prizonier ca urmare a unei razii și a fost adus la Istanbul, unde s-a convertit la islam pentru a putea fi eliberat, apoi a luat numele de Ibrahim. În Turcia a devenit un aliat al luptătorului ardelean, principele Francisc Rakoczi al II-lea, în armata căruia a luptat haiducul căpitan Pintea Viteazul, împotriva coroanei habsburgicei și a dominației Ungariei subjugate de către austrieci. După înfrângerea răscoalei curuților, Rakoczi al II-lea a fugit la Istanbul unde s-a întâlnit cu Avram Secuiul, care i-a devenit tălmaci pe lângă sultanii turci. La scurt timp de la sosirea la Istanbul și de la convertire, a început să se remarce pentru vastele cunoștinte în diverse domenii, inclusiv în ceea ce privește limba și legile otomane, fapt ce a condus la primirea funcției de müteferrika (slujbaș aflat în apropierea sultanului, vizirului sau a altor persoane importante din stat) pe 18 aprilie 1716.
Avram Secuiul, pentru că știa limba latină, limba maghiară, limba arabă, româna și limba persană a devenit un funcționar al statului otoman, în vremea sultanilor Ahmet al III-lea și Mahmud I. S-a remarcat prin diplomație, traducere, serviciu personal al sultanilor și vizirilor, găzduirea diverselor persoane de vază. Müteferrika nu și-a trădat crezul de istoric, om de știință, scriitor și tipograf. A făcut parte din corpul 42 al spahiilor, cel mai strălucit corp al cavaleriei otomane. Pe când se afla în această poziție, a dus la Viena scrisoarea sultanului cu privire la problema Morei, unde a avut ocazia să se întâlnească cu principele Eugeniu de Savoia. După semnarea Păcii de la Passarowitz (2 iulie 1718), Avram Secuiul a fost ales tălmaciul principelui maghiar Francisc Rákóczi al II-lea, aflat pe atunci la Tekirdağ.Și-a desfășurat această activitate până în anul 1735, anul morții principelui care înainte să moară i-a trimis o scrisoare marelui-vizir Ali Pașa, prin care își recomanda în mod expres „loialul tălmaci”. Müteferrika a deținut atribuții politice și după acest moment. În anul 1726, Müteferrika a scris un tratat intitulat ”Vesilet – üt – tıbâa”, prin care prezintă beneficiile și necesitatea fondării unei tipografii.
İbrahim Müteferrika nu s-a rezumat numai la fondarea primei tipografii turce, ci a tipărit numeroase cărți. El însuși a ales cărțile pe care le-a tradus, adunat și scris. A dat o nouă formă cărților prin adăugarea de prefațe, indexuri sau apendice, prin desenarea hărților, ocupându-se și de părțile tehnice. A tradus din latină o carte de geografie intitulată ”Mecmua-i Heyetü’l-Kadime ve’l-Cedide”. A publicat și cinci hărți: o hartă a Mării Marmara, una a Mării Negre (Bahriye-i Bahr-i Siyah) – 1724, una a Iranului (Memalik-i Iran) – 1729, una a Egiptului și una a Asiei Mici.
Avram Secuiul a trăit într-o perioadă de prefaceri a statului otoman, marcată de personalitatea sultanului Ahmet al III-lea (anii domniei: 1703-1730) și a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa (m.1730), perioadă cunoscută sub numele de Epoca Lalelei, sau Epoca Renașterii otomane. Este momentul în care statul otoman conștientizează rămânerea în urmă sub raport cultural, artistic, științific și social față de civilizațiile occidentale. Imperiul Otoman a simțit nevoia cunoașterii îndeaproape a acestei forțe, lăsându-și la o parte indiferența manifestată în trecut. În aceste condiții, va avea loc și trimiterea lui Mehmet Çelebi al 28-lea, primul ambasador al Imperiului Otoman la Paris, cu scopul de a analiza civilizația franceză. Sait Mehmet Efendi, fiul lui Mehmet Çelebi, care este considerat a fi primul vorbitor otoman de limbă franceză, a fost uimit de marele număr de cărți tipărite la Paris, cu ajutorul tipografiilor, astfel și-a propus să deschidă o tiparniță la întoarcerea la Istanbul. Îl întâlnește pe Ibrahim Müteferrika, căruia îi prezintă schițele și se hotărăsc să pună bazele în anul 1727 a ceea ce avea să devină prima tipografie turcă din Imperiul Otoman. În anul 1745, Avram Secuiul a pus bazele și unei fabrici de hârtie la Yalova, aducând din Polonia persoane abilitate în acest domeniu. Müteferrika, care deja obosise și înaintase în vârstă, a murit în anul 1747, fiind mai întâi îngropat în cimitirul Aynalıkavak, urmând ca în anul 1942 să fie deshumat și îngropat în lăcașul Mevlevi din Galata. Cu 287 de ani mai tarziu, în 27 iulie 2014, circa 40 de elevi ai Liceului Unitarian Janos Zsigmond au pedalat pe urmele acestuia din Cluj-Napoca până in Tekirdag, unde Muteferrika a fost talmaciul principelui transilvan Francisc Rakoczi II, aflat în exil și unde clujeanul are și un impresionant monument. Avram Secuiul este o personalitate complexă, care leagă cultural România de Turcia.
Ionuț Țene
