Distribuie articolul

După 1990, din păcate, cenaclurile literare s-au redus foarte mult. Încă, prin anii 90, la Cluj-Napoca mai funcţionau cunoscutele, imbatabilele şi incisivele cenacluri literare: Zalmoxis, Aisberg, Ditamai Poezia sau bătrânul Echinox. Apoi treptat acestea s-au stins, spiritul cenaclist fiind cuprins de vâltoarea consumerismului şi societăţii de (ca la) piaţă, care nivelează valorile şi în cultură. Se ştie că cenaclurile literare au un rol major în creionarea unei generaţii literare şi fundamentarea operei unor autori cunoscuţi. Cenacluri ca Junimea, Sburătorul, Gândirea, Cercul de la Sibiu, Echinox sau Cenaclul de Luni au făcut istorie literară. Acestea au şlefuit ca un bijutier literar operele unor mari scriitori. Astăzi se simte lipsa acestor cenacluri literare, mai ales în rândul elevilor sau studenţilor. Tinerele talente nu mai au unde să-şi perfecţioneze instrumentele de lucru literar, să şlefuiască propria operă sub ochiul critic al confraţilor mai mari. Din păcate instituţiile culturale clujene descurajează ideea de cenaclu literar. Unii îl văd prea vetust, o relicvă a unei epoci apuse, ori nu înţeleg rostul acestuia. Din păcate, unii profesori de limba română sunt prea ocupaţi să facă bani cu meditaţii decât să organizeze serate literare prin care să se descopere şi să afirme tinere talente literare. Literatura română tânără e aproape pe cale de dispariţie datorită lipsei cenaclurilor literare. Ce necesar este acum un cenaclu Zalmoxis sau Napoca Universitară! Un singur cenaclu mai există la Cluj-Napoca, cel al U.B.B., coordonat de excelentul poet Ion Mureşan, dar acest cenaclu este mai degrabă unul dedicat confraţilor lansaţi pe piaţa literară, nu formării tinerelor condeie. De aceea, când am aflat că o mănăstire ortodoxă din judeţul Cluj găzduieşte un cenaclu literar am salutat vestea ca un început de revigorare a literaturii tinere române.

La invitația poetului din Cluj-Napoca, Sorin Grecu, a avut loc săptămâna trecută o manifestare inedită, cea a şedinţei Cenaclului clujean „Steaua fără nume”. Frumoasa întâlnire a fost găzduită de Mănăstirea de la Muntele Rece din Munții Apuseni. Preacuviosul părinte stareţ Arsenie (un admirabil om al Cărţii) a făcut o primire de neuitat participanțiilor la mănăstirea cu hramul „Înălţarea Domnului”. S-au citit poezii, s-au cântat frumoase pricesne. S-a confirmat ideea că Biserica Ortodoxă e o generoasă sprijinitoare a Culturii. Primirea fraternă a călugărilor încurajează scriitorii să revină în acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pe vârful muntelui. La nici 40 de km de Cluj există acest sălaş unde sufletele credincioşilor găsesc o nebănuită sursă de putere spirituală, unde mai colindă duhul lui Horea şi al lui Iancu. Initiativa este lăudabilă și unică în România. Se dovedeşte încă o dată că Biserica este un focar de cultură şi promovează noile talente literare. Datorită faptului că statul, instituţiile culturale de stat, şcoliile nu sunt interesate de promovarea tinerelor talente prin formarea în cenacluri oficiale, iată că mănăstirile noastre pot deveni adevărate creuzete de şlefuire şi iniţiere literară care pot da naştere la noi poeţi de valoarea unor Eminescu, Nichita sau Arghezi. Insularitatea culturii române poate fi o şansă în ciuda indiferenţei instituţiilor de stat sau şcolilor, preocupate doar de comandamente ideologice şi propagandistice, decât de promovarea poeţilor şi prozatorilor români. Exemplul acesta pozitiv poate fi preluat şi de alte mănăstiri care vor deveni stâlpi spirituali ai literaturii române într-o epocă când valorile literare sunt ignorate de către un stat subordonat altor interese.

Ionuţ Ţene