priveşte cum cresc spre cer mestecenii
aşa de falnici legaţi alb de albastru
cum leagănă senini vântul de stepă
cum aţipesc amintirile zăpezii

priveşte trunchiurile lor subţiri parcă sunt siluete de amfore
nişte nimfe plecate pe mare să-l cucerească cu cel mai bun vin pe bătrânul Ulise

priveşte de ce tremură frunzele visele unei nopţi de vară
şi dorinţele lor delicate de femeie iubită extrag sânge fierbinte
din inima privitorului vrăjit de dansul copacilor îndrăgostiţi
de poezia lui Esenin

Pentru poet aceste semne misterioase sunt cele mai frumoase idei
despre pădure şi tristeţe

Ionuţ Ţene