Joia Mare! Procesul Mântuitorului este cheia înțelegerii prigoanei împotriva creștinilor!

Este prima dată din viața mea, când nu am participat la biserică, la Denia celor 12 Evanghelii, datorită stării de urgență. Tristețea mi-am alinat-o ascultând în direct slujba de la Catedrala mitropolitană din Cluj, transmisă de Radio Renașterea. Ca de obicei preoții și ierarhii mitropoliei noastre s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, iar emoția citirii dramaticelor evanghelii mi-a stins o parte din dorul de nestins al interzicerii participării în comuniune cu credincioșii la slujbă din epoca pandemică. Emoția citirii celor 12 Evanghelii în biserică, energia și modulația vocilor preoților, precum și încărcătura dramatică a mesajului, în comuniune cu credincioșii în genunchi nu poate fi acoperită de către o emisie radio online sau video pe facebook. Biserica înseamnă preoți și credincioși, ceea ce se încearcă acum este o rupere a clerului de enoriași. Biserica creștină a adus noutatea față de vechile religii păgâne, faptul că a unit clerul cu poporul credincios, iar templu nu mai este doar casa zeului, ci lăcașul legăturii infinite dintre om și Dumnezeu. E noutatea pe care creștinismul a adus-o în istoria religiilor, bine surprinsă de Mircea Eliade în cărțile sale. Ascultând online slujba Deniilor m-am gândit la semnificațiilor procesului Mântuitorului care este cheia istoriei creștinismului în lume și înțelegerea prigoanei perene (și de ce) față de această religie. Deniile alcătuiesc cele 12 evanghelii care se citesc în tot cursul slujbei și care sunt tabloul complet al suferinţelor Mântuitorului, culminând cu Răstignirea şi moartea Sa pe Cruce (sunt prezentate evenimentele spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani, vinderea Mântuitorului de către Iuda, judecata, suferințele îndurate și răstignirea pe Cruce). La proces Mântuitorul ne oferă ”corsi et ricorsi” istoria cauzelor prigonirii creștnilor.

Pilat din Pont, guvernatorul Palestinei, trimisul Romei în colonie, e pus în fața unui fapt împlinit de către clericii iudei, farisei și cărturari să-L judece pe Iisus, care prin mesaj zguduia temeliile vechii religii ți societăți. La chestionarea lui Pilat ”Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.Pilat I-a zis: Ce este adevărul? Şi zicând aceasta, a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis: Eu nu găsesc în El nici o vină.” (Evanghelia după Ioan). Deci înțelegerea prigoanei anticreștine, care este milenară, stă în răspunsul lui Iisus în fața lui Pilat din Pont și a clericilor poporului ales: ”Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”. Iisus a fost dat judecății poporului de Pilat care spălându-se pe mâini nu a dorit să-și păteze conștiința cu moartea unui nevinovat. Iar poporul a ales ceea ce doresc conducătorii lui vremelnici: succesul imediat, burțile sătule și victoria politico-economică pe lumea aceasta. Promisiunea unei ”împărății viitoare” nu este vandabilă și profitabilă pentru cei care conduc și fac avere după un obiectiv ce trebuie împlinit: manipularea maselor. E vechiul conflict între transcendent și imanent. Ierarhia politico-economică și militară vrea ca poporul să fie ținut în chingiile de control ale sistemului, cu fața spre burtă și pământ ca ”femeia gârbovită,” nu cu ochii ridicați spre cer, pentru că atunci omul alegând prin liberul arbitru, libertatea se eliberează de cei pe care îl stăpânesc și vor să țină legat doar de trup și stomac pentru a fi sclavul perfect. Iisus promițând ”împărăția de dincolo”, refuzând complicitățile prin păcat a lumii decăzute, punea sub semnul întrebării tot sistemul lumesc roman, iudeu sau de oriunde ar fi de ieri, de acum și din toate timpurile. Poporul trebue să aibă în primul rând grijă de trup și de stomac pentru a putea fi un lucrător docil și ascultător pentru interesele elitelor conducătoare din toate timpurile. Astfel se explică lungul șir de prigoniri și jertfe privind creștinii din istorie, de la Nero la Experimentul Pitești. Creștinii vor să fie din altă Împărăție, nu din lumea aceasta, din promisiunea unei realități transcendente, cea a Adevărului, a Binelui, a lui Dumnezeu. Elitele puterii lumești, cei care conduc și care fac avere pe seama popoarelor nu au nevoie de oameni liberi, cu ochii la cer, care văd mai mult în om decât trupul stricăcios și mâncăcios supus patimelor induse de clasa conducătoare, Creștinii vor un om cu suflet și spirit curat unit prin liberul arbitru cu divinitatea. Prigoniri au fost, sunt și vor fi pentru creștini până la a doua venire. Să nu deznădăjduim, pentru că bucuria Învierii e aproape și până la urmă binele învinge răul, lumina stinge întunericul, iar Adevărul se va revela. Cheia înțelegerii a ceea ce se întâmplă și astăzi, prin impunere cu forța a unui regim militarizat, cu ajutorul noilor soldați medicali în războiul modern împotriva pandemiei – și al creștinismului în general – o puteți găsi în Joia patimilor, în procesul lui Iisus, care ne-a lăsat un testament de împlinit în vederea mântuirii: ”Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”.

Ionuț Țene