• Ziua de 10 iulie 2020 a fost ultima pe care am petrecut-o în calitate de angajat al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Este pentru a treia oară când am fost silit să părăsesc în mod forțat această instituție a Statului căruia i-am dăruit 14 ani din viața mea, lăsând mai multe proiecte de cercetare în derulare sau în pregătire. Am voința și puterea să le pot continua, desigur în alte condiții și numai dacă voi găsi sprijin din partea unor semeni care au înțeles și apreciat importanța și consecințele trudei mele de ani de zile, alături de cei patru camarazi arheologi.
  • După schimbarea politică intervenită în luna ianuarie la nivelul conducerii Institutului, în loc de înțelegere, conlucrare și o minimă recunoștință, am avut parte doar de umilință asociată cu măsuri arbitrare și absurde, aplicate intenționat și cu un scop precis, care m-au obligat să mă retrag fără voia mea din această instituție intrată deja în disoluție. Am convingerea că în această țară mai sunt încă oameni luminați ce poartă în suflet simțăminte românești, care pot să intervină pentru a readuce această instituție pe calea împlinirii reale a misiunii pentru care a fost creată, dându-i totodată un conducător demn și reprezentativ pentru importanța sa, care să aibă în primul rând calitatea de OM.
  • Doamne Ajută !

Dr. Gheorghe Petrov