Tabăra de Supraviețuire pentru tinerii Frăției Ortodoxe! „În veci s-or naște Pui de Lei!”

La începutul lunii iulie, Frăția Ortodoxă a organizat o Tabără de Supraviețuire, cu scopul de a modela caracterele tinerilor! Cred că suntem cu toții conștienți că fără a prezenta copiilor noștri adevăratele valori și modele de viață, starea morală și sufletească a acestora se va degrada din ce în ce mai mult sub presiunea societății actuale care promovează distrugerea și pervertirea sufletelor.

Tabăra s-a desfășurat în colaborare cu Școala de Supraviețuire „Reduta” și ai săi instructori: Eugen Sechila și Samir Simon Mekki, foști militari decorați în Legiunea Straina.

Tabăra s-a adresat în special copiilor și adolescenților din familiile membrilor Frăției Ortodoxe.

Tabăra a inclus activitati cultural-sportive, instructive, marșuri cu orientare, dormit în natură, coborîre in rappel și escaladă, condiționare fizică (încălzire articulară, mulsculară, cardio, echilibru, motricitatea, stretching, etc.), autoapărare (noțiuni elementare de preîntîmpinare sau/și gestionare a agresiunilor fizice), prim-ajutor, școala focului, școala nodurilor, construirea unui adăpost, curs de orientare topografică.

Mai departe vom prezenta câteva impresii ale unor tineri participanți: „A fost o tabără în care pe lângă faptul că ne-am antrenat trupul prin diferitele exerciții fizice, am avut grijă și de suflet.

Sentimentul dominant în acele zile a fost grija față de aproape, pentru că fiecare din noi avea mai întâi grijă de camaradul său, iar apoi de el. La masă băieții lăsau fetele înainte, iar apoi mâncau și ei, iar pe munte întotdeauna le purtam de grijă celor mai mici sau slabi.
Per total, aici am învățat ce înseamnă cu adevărat să te sacrifici pentru cel de lângă tine, și faptul că trupul și sufletul se află intr-o legatura perfectă și permanentă.”Ana.

„Prima mea tabără de supraviețuire… o amintire care mă va „bântui” toată viata!
Nu mi-am putut imagina niciodată, ce înseamnă o tabără de supraviețuire și în ce consta aceasta… și uite că totuși Dumnezeu mi-a oferit această șansă! Am învățat o grămadă de lucruri… de la școala focului până la dormitul într-un sac de dormit, fără să te mai gândești că se pot urca pe tine gândaci(asta fiind unica „problema” din tabără)!! Dar, personal, nu consider că acesta a fost singurul ideal al „șefilor” noștri de cuib! Ne-au învățat să fim oameni!

Am învățat să ne iubim camarazii și să avem grijă de ei! Am învățat să ne spălăm singuri gamela după ce terminam de mâncat, nu să o facă cineva pentru noi! Dar cel mai presus de toate aceste lucruri, am învățat ca într-un grup, nu mai exista „eu”, exista „noi”! Nu este sticla MEA de apă, este sticla NOASTRĂ de apă… nu este mâncarea MEA, este mâncarea NOASTRĂ! Am învățat să împărțim și să ne gândim că poate celălalt mai vrea și el puțină apă și eu am mai mult decât pot să beau și pot împărți cu el! Am învățat să spunem „dacă îți e frig, îți dau eu o bluza, că am una în plus”… și este mult mai important decât pare!

Mulțumesc, pentru strigătele „hai Elena, hai că merge” și inclusiv pentru „hai Elena, încă 10 flotări”!

Concluzionez cu faptul că dacă în prima zi de tabără, copiii erau cam egoiști și răsfățați, în ultima deveniseră atât de uniți și de dornici să se ajute unul pe celălalt încât îmi dădeau lacrimile de duioșie!
În drumețiile făcute și-au cărat unii altora bagajul, au strâns de pe traseu saci întregi de gunoaie, aruncate de cine știe cine și eliberau poteca de crengi sau alte obstacole, pentru ca ceilalți să treacă în siguranță, informează Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe.

NapocaNews