Dacă nu vă mai funcționează frigiderul, orice marcă ați avea, nu vă faceți griji, există pe lumea asta Adrian Opriș, frigotehnist fără asemănare, pe care eu l-aș pune împăratul frigotehniștilor, ca în povestea din filmul „Frosen”. Este un adevărat profesionist, dotat cu scule performante, care îți repară frigiderul pe viață. Și îți eliberează și o factură, ca să știi pentru ce ai plătit minunea. Totul se rezolvă fin, fără probleme, nici nu știi când a intrat pe ușă și când a plecat. A plecat, fiindcă trebuie sa plece, fiindcă îl așteaptă acasă o familie minunată, soția lui și fetița lor, Andreea.

Dar tu ai vrea să mai stea, fiindcă Adrian Orpiș nu este un frigotehnist oarecare, el are mintea deschisă, cu el poți purta un dialog despre artă, viață, filosofie sau politică. Nu seamănă cu ceilalți muncitori care îți intră în casa, morocănoși, închiși, abia deschid gura, nu știi ce fac, nu-ți explică nimic și de obicei ce fac, necesită o nouă rechemare. Dar Adrian Opriș este o garanție. Nu l-am cunoscut decât acum, când frigiderul meu nu mai răcea, dar parcă l-am cunoscut de-o viață. Are bun simț, respect și poți să-l consideri liniștit prietenul tău. Vi-l recomand cu multă încredere.

Așa cred eu că este viața normală, dacă ți se întâmplă un bine, trebuie să-l dai mai departe, să faci un bine și altora. Frigiderul ni se strică mai rar, dar de unde să știm care este frigotehnistul cel mai bun? Eu l-am descoperit de pe internet, de la rubrica „Reparații frigidere”. Am căutat cam mult fiindcă erau vreo 50 de firme și voiam să aleg. Am ales pe cineva care mi s-a părut perfect, adică un profesionist serios, cu un site complet, cu fotografia lui.

Nu-i de glumă, trebuie să fii atent cine îți intră în casă. Acum, cu pandemia, cu șomajul, cu disperarea, cu singurătatea bătrânilor… orice se poate întâmpla. Dar nu s-a întâmplat nimic rău, ci numai bine. Și am avut noroc. Așa a fost. Vi-l recomand pe Adrian Opriș, poate aveți nevoie și este bine să apelați la un om sigur. Adresa lui este:  https://www.reparatii-frigidere.com. El se consideră un doctor de frigidere. Întâi constată, pune diagnosticul, îți spune ce are și cât te costă, apoi trece la treabă dacă ești de acord.

Iar la urmă, dacă ai timp, după ce el își termină treaba, puteți să stați la o parolă. Are multe să-ți spună. E un om umblat. De peste 20 de ani umblă din casă în casă, cred că e mai conectat la lume decât un taximetrist. Taximetristul cunoaște clientul pe dinafară. El, frigotehnistul Adrian, pe dinăuntru, fiindcă îți intră în casă. Cunoaște mii de oameni. A luat pulsul societății, știe exact care este cartea de vizită a României, din interiorul ei.

Dacă vrei să-ți placă lumea, spunea Caragiale, privește-o de departe, dacă vrei s-o cunoști, privește-o de aproape. Un turist nu poate să cunoască un loc, o țară, mai bine ca un frigotehnist care intră în casele oamenilor, iar cu unii se și împrietenește, așa cum vedem pe site-ul firmei lui, plin de opinii călduroase.

Am discutat multe cu el. De pildă, am discutat despre democrație, spunându-i că o democrație plenară nu există nicăieri, iar forma cea mai perversă este democratura. În țări cu veche tradiție democratică, așa cum este America, nu-i posibilă apariția dictaturii. A încercat Trump, dar senatorul McCain a spus că „Oricare ar fi excesele unui președinte ca Donald Trump, sistemul știe să-l pună la punct. Sistemul american funcționează, nu suntem România”. Vă aduceți aminte? Și așa a fost.

Și Adrian mi-a dat dreptate, că nu e posibil în țări cu veche tradiție democratică să se infiltreze dictatori sau echipe dictatoriale. Iar o altă problemă foarte dramatică pentru omenire este, zicea el, efectul devastator în cazul unui război asupra unei țări, care, în ciuda condițiilor respectării tratatelor internaționale O.N.U., rămâne la pământ devastată. Pe vremuri exista Imperiul, precum imperiul britanic, care cucerea într-adevăr teritorii, dar le lua ulterior și în administrare, ceea ce acum nu se mai întâmplă și țările cucerite rămân pe veci devastate, într-un vechi conflict. Exemple sunt multe: Siria, Irak, Afganistan, ele nu se mai pot ridica singure, chiar dacă se fac alegeri libere, din păcate.

Dar Adrian este tare și la cultură. I-am oferit câteva cărți, printre care și CHARTA MORALIA. Era entuziasmat. A citit câteva cugetări din ea. Am și eu o cugetare, zice, „Succesul este o sumă de insuccese”. Da, așa e, ca în matematică, zic, căci minus și cu minus fac plus.Spunea că această carte ar trebui să ajungă la tot poporul, să fie în mii de exemplare. Pentru oameni ca Iohannis, care nu știu să lege două vorbe, e fff importantă. Și pentru toată clasa politică, pentru miniștri, pentru ministrul învățământului, în primul rând. Da, eu am scris-o cu acest gând, să fie de folos guvernanților, dar nu ai cum să ajungi la ei, ei stau cu porțile închise. Le deschid numai la vot, când să le dai votul, în rest trai-neneacă. Ei nu știu că prin definiție cartea înnobilează, și când o scrii, și când o vinzi sau o cumperi.

Problema este cine să investească în tirajul unei astfel de cărți? Când a văzut ARTA SPORTULUI, o altă carte de interes public, care are pe ultima copertă imaginea Discobolului, Adrian Opriș a spus imediat, l-am văzut în original la Luvru! Gândiți-vă că e un meșter care a văzut Luvru, care a văzut-o în direct pe Mona Lisa, care știe că originalul Discobolului se află acolo.

Dar pentru cu totul altceva am scris aceste rânduri, pentru observația sa foarte justă, demnă de luat în seamă. Eu mă plângeam că România nu mai are cititori, studiile centrelor de librării dau cifra de 50 de mii (deci câți artiști plastici are numai Manhattan!), iar el mi-a spus să nu mă plâng de acest nivel, fiindcă grosul populației României are o inteligență sub medie, de aceea televiziunile au emisiuni așa de proaste, de tipul „Las Fierbinți”, „La Bloc”, „Survivor”, „Marea țăcăneală”, „Românii au talent” sau emisiunea ăluia chel care te întreabă care e cel mai înalt pisc muntos din România, îți dă patru nume și tu trebuie să ghicești. Numai emisiuni de handicapați, fiindcă se adresează unui public submediocru. Ele trebuie să trăiască, să aibă rating, cu oameni ca dvs ar da faliment, fiindcă nu aveți un limbaj de piață. Spectatorii submediocri trebuie hrăniți cu emisiuni submediocre. Dacă îi urmărești pe ăștia, și nu ai un ideal, ajungi ca ei. Char de la înființare, Protv s-a adresat unor idioți. Așa a tratat acest post populația, o populație de idioți, care își bate joc de drapelul național, de imn, de Miorița, de Mihai Viteazul, de Ștefan cel Mare…

Orice om puțin educat observă aceste lucruri și e șocat. N-ai să vezi o valoare la aceste posturi. Cea mai mare valoare e un fost poet, care taie ceapă și morcovi. Nu vorbește despre poezie, cred că nici nu mai știe ce-i aia, ci despre bucate, cum se face un borș de pește! Asta cultivă posturile, prostituarea valorii. Ele nu urcă mitocanul la idee, nu-l educă, ci coboară la mitocani. E foarte potrivit ce ați spus dvs, că valoarea nu e tot una cu succesul, poți să ai un car de succes, dar dacă îl dai jos din pom pe succesoful, nu e nimeni. Da, zic, rareori se întâmplă ca valoarea să coincidă cu succesul, ca în cazul lui Federer, de pildă. Sau al Nadiei. Halep are succes, dar nu are valoare la nivelul succesului. Valoarea ei e second hand, departe de Serena, Venus sau Mașa. La fel Țiriac, om de succes, dar nu are valoare, tot valoare second hand. Iar în artă e și mai clar, valoroși sunt mii și mii de artiști, dar succes au foarte puțini. Ce să mai spun în filozofie!? Hegel și Kant sunt valorile moderne absolute, dar ce succes au ei? Poți compara succesul lui Kant cu cel al lui Fecali? Doar să fii nebun! Sunt la etaje complet diferite. Se poate vorbi de succes în cazul unui titan ca Lucas Cranach cel Bătrân? În Statele Unite, Andy Warhol e considerat Picasso al Americii, fiindcă americanii investesc în el, are un succes nebun, dar valoarea lui e departe de a se compara cu aceea a lui Picasso, Brâncuși sau Leonardo.

I-am adus și alt argument. Considerat până mai ieri elitist, Festivalul „Enescu” este azi invadat nu de melomani, care au dispărut, ci de melomaci, de afoni, de semianalfabeți, care sunt duși cu bicicleta de la Ateneu la Muzeul „George Enescu” și li se mai spune una-alta despre viața compozitorului, dar niciodată nu vor înțelege muzica lui. O schimbare din rădăcini nu se întrezărește, e nevoie de o schimbare radicală, or asta nu se poate fără educație. Nu vedeți, mai spunea frigotehnistul meu, nici cei care ne conduc nu sunt mai breji, sunt tot submediocri. Oameni ca dvs de chilie nu pot să apară prea curând. De fapt, treptat-treptat valorile au plecat din țară ori s-au retras la țară, cum se spune.

Locuim pe o insulă aproape pustie de valori în care nu mediocritatea, ci submediocritatea domină, submediocri ne conduc, ei sunt pe măsura populației, adică n-ai să vezi în guvern o valoare, ci troglodiți. Se tot vorbește de o guvernare independentă, de tehnocrați, cu oameni de vază. Însă nu a apărut, nu sunt oameni de vază, ci de varză. Cei de vază nu mai sunt sau au plecat, au rămas leguminoasele, buruienile. Dar indiferent că trăiești într-un palat sau într-un bordei, printre submediocri sau elitiști, în Mahattan sau la Ciorogârla, sub pământ sau în elicopterul Ingenuity (fabulos zborul lui în atmosfera planetei Marte), este bine ca frigiderul să-ți funcționeze.

Grid Modorcea