Tudor Păcuraru și istoricul Florin Bichir au publicat o carte „Zori însângerate” cu documente până de curând strict secrete, vizând conflictele interetnice din 1990 în România.

Cităm un text despre controversa Mihai Șora via editorial Sorin Roșca Stănescu: „În februarie-martie 1990, mii de elevi din Târgu Mureș se aflau în toiul pregătirilor pentru examenele respective: admitere în liceu, „treaptă” (în ambele cazuri contau notele obținute în timpul anului), respectiv bacalaureat și facultate. Cu o dexteritate care și astăzi uimește cercetătorul, vicepreședintele CPUN, Karoly Kiraly, a vârât ranga exact în această fisură – cu sprijinul ministrului Educației, Mihai Șora.

Precum am văzut, statutul domnului Karoly Kiraly, de agent KGB, a fost lămurit de istorici. În ce-l privește pe dl. Mihai Șora, mai persistă neclarități. Rezident în Franța din 1938, membru a Partidului Comunist Francez, în 1948 dânsul ar fi venit în România pentru a-și revedea familia. Cu acest prilej, regimul comunist l-ar fi sechestrat, împiedicându-l să se întoarcă în Franța. Cu totală lipsă de omenie, comuniștii l-au numit direct în Ministerul Afacerilor Externe, unde ascensiunea sa, sub ministeriatul Anei Pauker, a fost meteorică. Și asta într-un moment când chiar și foștii luptători din Războiul din Spania („interbrigadiștii”) deveniseră suspecți, iar foștii prizonieri la nemți erau prin lagăre sovietice: prea văzuseră Occidentul! Ulterior, dl. Șora a susținut că acest tratament de favoare se datora trecutului său de „membru al Rezistenței Franceze”. În anul 2019, L’Ordre des Compagnons de la Liberation a lămurit că domnul Șora își arogă în fals calitatea de membru al Rezistenței. În orice caz, la acea vreme – anii 1948-1952 – ascensiunea sa bruscă în diplomația românească a suscitat multe comentarii: având acces la „secrete de Stat și de Partid”, candidații la funcțiile diplomatice veneau cu recomandări de Partid și erau temeinic verificați de „cadriști”, înainte de angajare. Dar cine și când îl recomandase și verificase pe dl. Șora? La angajare nici măcar nu era membru al PMR! Pe fondul indiscrețiilor bahice ale unuia dintre cadriștii ministerului, un anume Constantin Stuparu, cu acces la dosarele de personal, se știa că Șora fusese recomandat de „tovarășii sovietici”, ca urmare a activităților pe care le desfășurase pentru NKGB (INU) în Franța, soldate cu expulzarea sa. Ca spion sovietic! Se comenta că, mulți ani, dl. Șora a fost „enterdit de sejour” în Franța. Recentele revelații privind acțiunile întreprinse de dl. Șora, în anii 1946-1948, vizând „influențarea pozitivă” a emigrației de la Paris par să sprijine această ipoteză, acreditată de altfel și de prestația dânsului ca martor al acuzării în procesul „Lotului Noica-Pillat” (soldat cu un mort în anchetă și 23 de condamnări însumând peste un sfert de mileniu de pușcărie). Ceea ce explică de ce, în 1990, dl. Șora era aliniat precis pe aceeași marșrută pe care o primiseră și „jurnaliștii sovietici” detectați de contraspionajul românesc la Târgu Mureș. Astfel, spre sfârșitul anului, într-un interviu dat presei franceze, dl. Șora va face o paralelă surprinzătoare între situația învățământului maghiar din România și cea a învățământului românesc, de peste Prut: „Iliescu este incoerent. El dorește pentru Basarabia ceea ce refuză Transilvaniei!”.

NapocaNews