Legea 127 pentru declararea zilei de 14 mai drept ‘’Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste’’a fost adoptată de Parlamentul României pe 16 mai 2017. La patru luni de la alungarea Regelui Mihai și instaurarea ilegală, prin forța Armatei Roșii, a republicii sovietice, acum 73 de ani, în noaptea de 14-15 mai 1948, România era decapitată prin cel mai mare val de arestări politice. Rezistența anticomunistă din România era reprezentată de fideli ai Coroanei Române și ai Monarhiei Constituționale. Ofițeri ai Armatei Regale, oameni politici ai României interbelice, capi ai Bisericilor Ortodoxe și Greco-Catolice, slujitori ai tuturor altarelor, vârfurile intelectualității, elita țărănimii, tot ce respecta Coroana și pe Regele Mihai, tot ce se închina la Hristos, au fost aruncați în temnițele iadului comunist de tăvălugul republicii ilegitime, pustietoare. Ne înclinăm cu venerație pentru sacrificiul lor din iubire de țară și neam, pentru că au ținut aprinsă candela credinței strămoșești!

Am ales pentru a evoca suferința lor în mod simbolic chinurile răbdate de o copilă din Rebrișoara care a fost prinsă în tăvălugul mișcării de rezistență anticomunistă de pe valea Someșului în anul 1949, Liga Naţională Creştină.

Dintre cele şaizeci şi şase de persoane condamnate în dosarul Liga Naţională Creştină, cea mai importantă organizaţie anticomunistă din judeţul Bistriţa-Năsăud, la ani grei de temniţă pentru că au avut curajul să spere în virtuţile adevărului şi libertăţii, ne impresionează drama trăită de Burdeţ Domnica, un copil care la împlinirea vârstei majoratului va cunoaşte regimul dur al închisorii comuniste dar şi lipsa iubirii părinteşti, statul communist, prin organele Securităţii din Bistriţa lăsându-o orfană de tată.

Domnica s-a născut la data de 16 decembrie 1932 în familia înstărită a cârciumarului Burdeţ Ioan şi Sânefta din Rebrişoara. Tatăl ei a avut curajul să-l primească în casa lui pe locotonentul Bodiu Leonida, conducătorul Ligii Naţionale Creştine, al cărei membru va deveni. În casa lui Ioan Burdeţ vor avea loc mai multe întruniri ale Ligii Naţionale Creştine, întruniri care aveau menirea să-i pregătească pe membrii organizaţiei din Rebrişoara să reziste în faţa terorii regimului comunist prin organizarea mişcării de rezistenţă anticomunistă cu idealurile ei: alegeri libere şi democrate, readucerea regelui Mihai I în ţară şi respectarea drepturilor omului în faţa abuzurilor regimului comunist. În primăvara anului 1949 membrii organizaţiei Liga Naţională Creştină din Rebrişoara vor fi arestaţi, printre ei aflându-se şi Burdeţ Ioan şi fiica sa, Domnica. Dacă Burdeţ Ioan va fi acuzat de crimă de uneltire contra ordinii sociale, fiica acestuia, Domnica, va fi acuzată că în calitate de tăinuitor a locotonentului Bodiu
Leonida, a ştiut despre organizaţia lui subversivă şi a întreţinut corespondenţă cu el .În fapt, potrivit Referatului Parchetului Militar Cluj : ‘’Burdeţ Domnica a avut legături cu Bodiu Leonida care a fost găzduit mai mult timp în casa părinţilor ei, a cunoscut situaţia acestuia, a ştiut că are organizată o bandă teroristă în munţi şi nu a denunţat-o făcându-se vinovată de delictul de favorizare a infractorului’’. Din adresa cu numărul 5 din data de 21 iulie a anului 1948 a Securităţii Bistriţa adresată Securităţii Cluj rezultă că :’’Domnica, fata lui Burdeţ, avea rolul de a-l informa pe Bodiu Leonida despre zvonurile care circulau în oraşul Năsăud.’’, iar în adresa cu numărul 2478 din data de 1 februarie a anului 1949 a Securităţii Cluj adresată colonelului Birtaş de la Securitatea Bucureşti se arată că :’’Burdeţ Ioan are o fată în clasa a V-a la Liceul de Fete din Năsăud pe care o întrebuinţează ca şi curier. Ea a fost trimisă în ziua de 14 iulie 1948 în Bistriţa. Aici s-a întâlnit la restaurantul lui Vanea cu subofiţerul Domide Octavian care i-a încredinţat un manifest din partea colonelului Dăncilă Ioan, fost comandant al Serviciului de Informaţii Militare din Vatra Dornei, manifest care a fost dus lui Bodiu Leonida şi pe care el l-a copiat şi multiplicat membrilor bandei sale criminale.’’ Mai departe ni se redă care este conţinutul acestui manifest, reproducând şi noi o parte din el:

‘’Fraţi români,

Bestia comunistă urlă şi tremură de frică, Consiliul de Securitate al lumii judecă acum pe Rusia. Marii bărbaţi de stat ai Americii, Angliei şi Franţei au demascat fără cruţare înaintea lumii crimele sălbatice comise de bestia comunistă împotriva omenirii. Lumea întreagă cere nimicirea fiarei comuniste. Sentinţa de moarte contra fiarei comuniste a fost semnată de lumea întreagă. În curând această sentinţă va fi executată. Bestia comunistă şi toate slugile sale vor fi rase de pe suprafaţa pământului. La noi în ţară bestia comunistă vrea să ne distrugă credinţa în Dumnezeu şi ne obligă să ne închinăm celui mai sângeros călău şi criminal al lumii: Stalin. Este cea mai sfântă datorie a noastră faţă de însângeratul nostru popor să ne apărăm credinţa, familia, pământul şi patria împotriva planurilor criminale ale bestiei comuniste. Fiţi uniţi şi gata să arătăm lumii că România şi românii nu pot pieri! Trăiască iubitul nostru rege Mihai I ! Trăiască poporul român şi naţiunea română!’’

La data de 14 februarie 1949 Domnica va fi arestată alături de tatăl ei, Ioan Burdeţ, si anchetaţi în sediul Securităţii din Bistriţa de crudul călău, sublocotenentul Liviu Pangraţiu. Scriitorul Teohar Mihadaş descrie în cartea sa ’’Pe muntele Ebal’’ bătăile crunte pe care Pangraţiu le administra unui copil, bătăi fără milă. La aceste bătăi tatăl Domnicăi era pus să asiste: fiica lui era legată şi bătută în tălpi, până când cădea înaintea lui fără suflare. În noaptea de 23 spre 24 iunie Burdeţ Ioan şi-a chemat fiica pentru ultima dată, a sărutat-o pe frunte şi şi-a luat rămas bun de la ea cu cuvintele: ’’Domnică, draga tatii, eu nu mă mai întorc, ai grijă de mama şi de sora ta’’. În dimineaţa zilei de 24 iunie a anului 1949 Burdeţ Ioan avea să fie ucis mişeleşte alături de Bodiu Leonida şi Toader Dumitru în Dealul Crucii de un comando al Securităţii Bistriţa condus de călăul Liviu Pangraţiu şi aruncaţi într-o groapă comună fără a avea dreptul la o judecată cinstită, sau cel puţin să aibă un preot la umbra mormântului lor în ceasul înhumării şi o cruce care să dea mărturie despre jertfa lor.

Pe lângă faptul că Securitatea i-a ucis tatăl, Domnica Burdeţ avea să fie condamnată prin hotărârea Tribunalului Militar Cluj prin sentinţa cu numărul 1585 din dosarul cu numărul 1229\1949 la un an de închisoare corecţională, trei ani interdicţia drepturilor cetăţeneşti şi confiscarea averii. Va petrece timp de un an de zile în cea mai neagră suferinţă în Penitenciarul din Cluj, iar la data de 11 februarie 1950 va fi eliberată sub stricta supraveghere a Securităţii cu domiciliul forţat în Rebrişoara, alături de mama şi sora ei, într-o casă cu chirie, casa părintească fiind confiscată de regimul comunist. Însă suferinţa ei nu s-a încheiat aici, a fost obligată de regimul comunist să renunţe la liceu şi va trăi alături de mama ei, Sânefta, din munca braţelor și a pământului. La data de 8 noiembrie 1951 se va căsători cu tânărul Purcelean Dumitru din Rebrişoara, din dragostea lor născându-se trei copii: Elisabeta, Olga şi Vasile. Din mărturia fiicei sale Olga, rezultă că şi copiii ei au fost urmăriţi o viaţă întreagă de Securitate, reproşându-li-se trecutul bunicului şi al mamei lor.

Păstrând în suflet amintirea vremurilor în care a avut curajul să spere în virtuţile sfinte ale adevărului şi libertăţii, copilul Domnica Burdeţ a adormit întru Domnul la data de 30 august 1994, fiind înmormântată în cimitirul din Rebrişoara.

Tot mai puțini oficiali liberali în vremurile noastre mai au curajul să elogieze mișcarea de rezistență anticomunistă din România. Din păcate, în ultimul timp, guvernul intitulat de factură liberală a luat măsuri care lovesc grav în memoria rezistenței anticomuniste române: anularea investigațiilor pentru căutarea și deshumarea victimelor regimului comunist și a dreptului lor de a fi reînhumați cu ritual religios, blocarea legii care permite anumite compensații pentru urmașii luptătorilor anticomuniști și anularea reprezentării deținuților politici în instituțiile statului român lasă un gust amar în partidul urmașilor Brătienilor care se folosesc de această temă doar în campaniile electorale, iar în practică se dovedesc a fi potrivnici memoriei sacrificiului părinților lor.

Nu ne pierdem nădejdea că România va reînvia prin dragostea pentru adevăr și lumină! Pentru că luminii, opreliște n-ai cum să-i pui, iar iubirea este numai a celor ce-l cunosc pe Dumnezeu!

În veci pomenirea lor!

Hristos a înviat!

Preot Rus Vasile