Iată vine dintre norii suri
Tudor cel mai aprig căpitan de panduri 
Iute și năprasnic ca fluviul Dunărea la cazane
Ochii lui au culoarea Părângului la Padeș
Cu sălbatice vorbe din dragoste de pământ și rumâni
Scrie cu sânge rece cererile norodului
Cu sabia oțelită vine să cosească
Iarba rea și uscată
Iată sufletul lui Tudor e năvalnic ca Oltul
L-a trecut precum Styxul 
pentru poporul care bea apa vie 

El este Domnul Tudor 
Nu de la mai marii lumii sau imperii
Ci din dragoste de cei sărmani 
Și așa a rămas până azi și mâine
De la Tudor au învățat românii să numere anii
de când s-au hotărât să fie oameni liberi

Iată, Tudor este acum fântână de cuvinte
în care oglindesc trecătorii 
Lacrimi însetate de dreptate și libertate
Și o foame nebună de cerul albastru

Ionut Țene