În grădina mea se adună

Zânele în nopți cu lună

Şi se prind de mâini încet

Lin săltând în menuet.

Eu cuprins de nerăbdare

Stau cu umbra în aşteptare,

Închid ochii, deschid ochii,

În vârtejul alb de rochii.

Mai apoi din feerie

Gândul ş-ar dori soţie,

Însă zânele prind de veste

Şi se mută în poveste.

Al.Florin Tene