• Cu ocazia aniversării a 627 de ani de la botezarea oraşului Râmnic (județul Vâlcea) de către marele voievod Mircea cel Bătrân, sărbătoare celebrată în cadrul Zilelor Râmnicului şi a ediției jubiliare, a cincea, a Salonului Național de Literatură şi Artă ”Rotonda Plopilor Aprinşi,” a fost realizată antologia de versuri şi eseuri – ilustrată – ”Râmnic, oraşul domniei mele…”, sub coordonarea scriitorului Ioan Barbu. Numele acesteia a fost inspirat de un hrisov semnat de domnitorul Mircea cel Bătrân, la 20 mai 1388. Cartea a apărut la Editura RawexComs din Bucureşti, în prima jumătate a anului 2015 şi conține creațiile a 35 de scriitori din țară şi din străinătate, fii ai Râmnicului sau simpli călători pe meleagurile vâlcene: Ioan Barbu (Râmnicu-Vâlcea), Ion Andreiță (Bucureşti), Mihai Antonescu (Bucureşti), Lucian Avramescu (Sângeru, Prahova), Nelu Barbu (Băbeni, Vâlcea), George Călin (Urziceni), Sanda Aristin Cupcea (Chişinău), Emilia Dănescu (Bucureşti), Ion Drăghici (Băile Govora), Nicolae Dragoş (Glogova, Gorj), Ştefan Dumitrescu (Tulcea), Nicolae Dan Fruntelată (Bucureşti), Dan Gîju (Bucureşti), Ilie Gorjan (Budeşti, Vâlcea), Ionel Grecu (Ploieşti), Lidia Grosu (Chişinău), Ion Lazu (Bucureşti), Lidia Lazu (Bucureşti), Nicolae Melinescu (Bucureşti), Ion Nete (Miercurea-Ciuc), Eugen Petrescu (Râmnicu-Vâlcea), George V. Precup (Sibiu), Nicolae Radu (Bourg-en-Bresse, Franța), Eliza Roha (Bucureşti), Cornel Rusu (Craiova), Felix Sima (RâmnicuVâlcea), Romanița Ştențel (Bucureşti), Passionaria Stoicescu 59 (Bucureşti), Vasile Szolga (Bucureşti), Virgil Şerbu Cisteianu (Alba-Iulia), Elena Trifan (Ploieşti), Al Florin Țene (ClujNapoca), Georgeta-Jeanina Țenea (Râmnicu-Vâlcea), Neagu Udroiu (Predeal), Claudia Voiculescu (Bucureşti). Volumul se deschide cu un Cuvânt înainte ”Duhul lui Mircea”, semnat de antologatorul Ioan Barbu şi se încheie cu un istoric al oraşului Râmnicu-Vâlcea: ”Câteva repere identitare”, semnat de Eugen Petrescu. Pe coperta a IV-a este reprodus un fragment din lucrarea cunoscutului scriitor Dinu Săraru, ”Râmnicul meu.” Articolele în proză (eseurile) şi poeziile sunt însoțite de reproduceri după lucrări ale artiştilor plastici prezenți la vernisaje în edițiile anterioare ale ”Rotondei Plopilor Aprinşi,” semnate de pictori renumiți: Alexandra Meiloiu ”Dansul mării”, Tudor Meiloiu ”Visul Păsării” şi ”Muzicalitate,” Gheorghe Dican ”Dialog” şi Stâncă şi flori pe Valea Sohodolului”, Dan Cioca ”Pasărea Paradisulu” şi ”Fără titlu”, Consuela Meiloiu ”Lacrimi şi anemone” şi ”Totem”, Marin Răducu ”Gest III” şi ”Gest IV”, Rodica Tarța ”Peisaj citadin vâlcean 1” şi Peisaj citadin vâlcean 2”, Petti Velici ”Flori”, Cristian Sima ”Îngeri 1,” Tina Popa ”Compoziție cromatică” şi ”Licorile dealului,” Silviu Bârsan ”Copac”, Angela Tomaselli ”Din ciclul Arhitecturi,” Lia-Maria Andreiță ”Omagiu lui Titulescu” (tapiserie), Olga Popescu ”Căsuța mea” şi ”Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mère a Colllioure,” Irina Sava ”Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu ”Mahoane la Balcic” şi ”Peisaj de primăvară,” Mihai Bandac ”Anotimpuri,” Eduard Stoenică ”Peisaj” şi ”Îmbrățişarea Singurătății”, Adrian Tarța ”Pădure la Vâlcea”, Irina Sava ”Doar Lalele”, Nicoară Sava ”Tăcerea umbrelor”. Istorie, natură, monumente de arhitectură şi de cultură, repere industriale şi turistice sunt evocate în pagini de suflet, 60 scrise cu trăire patriotică, autentică, cu dragoste de adevăr, muncă, frumusețe şi noblețe umană. Deşi numai o lectură integrală a textelor poate oferi o imagine completă a Râmnicului de ieri şi de azi, vom încerca să spicuim câteva repere care creionează portretul oraşului de pe malul Oltului, dându-i unicitate şi culoare. Revelatorii ni se par câteva definiții literare: ”unul dintre altarele României,” (Ioan Barbu), ”oraş al pensionarilor” (Lucian Avramescu), ”mândra capitală a culturii şi credinței strămoşeşti – Râmnicu-Vâlcea – o lumină densă şi arzătoare ce m-a orbit instantaneu” (George Călin), ”tărâm plin de sacralitate, ținut binecuvântat de Cel de Sus cu munți, podişuri şi dealuri, văi de o incomparabilă frumusețe… acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), ”lăcaş mirific” (Emilia Dănescu), ”oraş cu porțile neferecate” (Ion Drăghici), ”pământ miraculos şi sfânt,” ”loc preaîncărcat de suflet omenesc şi de lumină dumnezeiască” (Ştefan Dumitrescu), ”oraş domnesc, dar şi ofițeresc” (Dan Gîju), ”popas al trecerilor spre lumină” (Ilie Gorjan), ”Oltule, viteazule, Oltule, tată” (Ionel Grecu), ”grădina magică a lui Mircea Voievod” (Lidia Grosu), ”Râmnicu-Vâlcea – inima mea” (Ion Lazu), „oraş voievodal” (Nicolae Melinescu), ”et in Arcadia ego […], un adevărat tezaur” (Ion Nete), ”unul din oraşele cele mai dragi sufletului meu, aşezat în acelaşi plan cu Herculanele copilăriei mele […]” (George V. Precup), ”locul din grădina Maicii Domnului, unde s-au scris frumoase pagini ale neamului românesc”. (Nicolae Radu), ”cetate a culturii” (Eliza Roha), ”dragostea mea” (Cornel Rusu), ”falnic Râmnic cu trupul dornic de vise” (Virgil Şerban Cisteianu), ”oraşul tradiției şi bunei credințe” (Elena Trifan), ”mic voievodat la marginea Oltului” (Al. Florin Țene), „oraş domnesc, loc unic sub soare” (Georgeta-Jeanina Țene), ”o treaptă spre cer” (Neagu Udroiu), ”oraş domnesc” (Claudia 61 Voiculescu), ”vatră ortodoxă poziționată geografic aproape de centrul României, vatră a românismului pur şi nemuritor”. (Eugen Petrescu) Alte repere, precum: drumurile, apele, florile, pădurile, Capela, Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul”, Casa ”Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi şi primitori – toți şi toate pot fi cunoscute numai printr-o lectură atentă, filă cu filă, a cărții şi vizitând acest miraculos plai mioritic. Gânduri de recunoştință şi apreciere se îndreaptă către personalitățile Râmnicului şi, în mod deosebit, către scriitorul Ioan Barbu a cărui inițiativă a făcut posibilă apariția acestei cărți: ”un mare om, cel mai generos om pe care l-am întâlnit eu, pe care prietenii, cunoscuții îl numesc Nenea, în semn de respect, jurnalist, scriitor […]. Nenea este pescar de scriitori, de poeți, de artişti, pe care îi strânge în jurul lui, creând la Râmnicu-Vâlcea o nouă religie: religia frumosului, a bunătății, a creației literare şi artistice”. (Vasile Szolga); ”omul care a avut curajul să înființeze şi să țină în viață de peste un sfert de secol primul cotidian privat, independent din România postcomunistă, Curierul de Vâlcea, animator cultural de anvergură europeană, fondator al Festivalului Internațional de Literatură şi Artă Rotonda Plopilor Aprinşi (Eliza Roha); ”El, scriitorul, nu cunoaşte moartea/Şi din adânc, străfulgerat de dor,/Desface aripile visului spre poarta/Din el – Neordinar Cuvântător”. (Lidia Grosu) ”Râmnic, oraşul domniei mele…” este o carte care ne apropie de trecut şi prezent, dar care înseamnă şi proiectarea gândurilor noastre în viitor, pentru că orice rând din această antologie de excepție îl obligă pe cititor să citească prezentul Râmnicului prin trecut şi pentru viitor.

  • Elena Trifan UZPR