Acest aer se zbate fluture în ochiul albastru
Cum îndoiala de tremuratul firav al dragostei de ciută

Acest aer de grâne coapte vorbește despre inimi
ce dezlipesc pereții de iubire și trecerea

Acest aer de crizanteme flutură rufă-n vânt lacrimi
Numai tu cunoști lăsarea aripilor de piatră
peste trecătoarea dintre refuz și dorință
Ușile, ușile închise de seceta întrebărilor

Ești o pădure și doar trunchiurile copacilor
vorbesc limba frunzelor zdrobite de furtună
Ești un nor îndrăgostit de ploaie
Și fulgere

Acest aer tainic îl voi bea desigur până la plăsele
Ca amintirea celor mai dulci boabe de struguri
de pe buzele toamnei părăsite de verde

Ionuț Țene