Lasă iarna, cu primăvara-n cântec
Te reazemi de codru-ntins și încins
Un vis răsare în mintea-ți, o destupă
De dorul iernii. E vară, e cald.
Un vânt adie, plimbă câteva frunze
Pe frunte se scurge sudoarea de Rai
Desprinsă de truda trudită în ziuă
Dar tâmpla pe pernă ai vrea să o ai.
Vântul adie încă, iar tu te întorci
Te lași plimbat de luna pustie
Ai vrea să mă ții de mână, te cunosc
Dar lupta-i acolo, cu mintea nebună.
A.B.
