O ipoteză

Imaginați-vă că Donald Trump ar fi câștigat ultimele alegeri (fraudate, zice el) și că azi ar fi la al doilea mandat președinte al SUA. Și cred că din această ipostază el a declarat recent că Putin e un geniu, după felul cum a administrat criza ucrainiană. Și anterior, în mandatul său de președinte, el a avut afinități politice pro Putin. În aceste condiții, nu este greu să ne imaginăm azi o alianță SUA-Rusia.

S-ar fi răsturnat multe calcule. Țările occidentale, dar și China, și Japonia au aderat la sancțiunile contra Rusiei. China aderă, dar respinge ideea că este vorba despre o „invazie” a Rusiei în Ucraina. Take of Your Mask, China! Să nu uităm că Trump a fost primul om de stat care a acuzat China de pacostea pandemică. De la Wuhan a izbucnit virusul, din laboratoarele lui!, a afirmat el categoric. Și cum rămâne Trump în istorie? Cu Zidul Mexican, ridicat pentru a „apăra” un ținut (California) pe care americanii l-au jecmănit de la mexicani în mod barbar!

Să n-o facă nici o putere pe moralista, fiindcă găsim repede în istoria ei acte barbare!

Pe de altă parte, să ne imaginăm că România ar fi fost condusă și azi de Ceaușescu, nu de marionetele post-decembriste. Și Ceaușescu s-ar fi aliat cu Rusia imediat, după afirmațiile lui Putin cum că Ucraina a furat cu forța părți din România, precum Ținutul Herța și Nordul Bucovinei. Și Putin a mai adăugat și Basarabia, care înseamnă Republica Moldova, dar părțile din sud, precum Cetatea Albă, care au aparținut lui Ștefan cel Mare, au fost jecmănite de Ucraina.

Ceaușescu ar fi revendicat aceste teritorii, iar Trump ar fi fost de acord să îl susțină. La fel și Putin.

Sigur, s-ar scrie altfel istoria contemporană, dar cu respectarea unor drepturi istorice, așa cum și le revendică și Serbia, care este de partea Rusiei, a poziției lui Putin.

Occidentul a negat puternic justificarea lui Putin de a considera că Ucraina este o creație a Rusiei sovietice, acuzându-l de o politică revizionistă, inacceptabilă pentru lumea de azi. Sigur că revizionismul este inacceptabil, cum nici noi nu acceptăm pretențiile Ungariei, care cere insistent, de peste 30 de ani, federalizarea României, smulgerea din trupul țării a unui ținut ce a aparținut dintotdeauna României, dacilor liberi.

Evident, nu este greu să ne imaginăm diverse scenarii, unele aberante, dar posibile practic, într-o lume ieșită din țâțâni, care și-a pierdut uzul rațiunii. Semnificativ este faptul că multe voci lucide ale lumii libere, inclusiv sportivi, cer Rusiei să oprească războiul. El nu poate aduce nimic bun, pentru nimeni. Numai pacea ne dă șansa de a fi oameni și a ne bucura de realizările noastre.

Desigur, realitatea este că alianțele actuale fac să simțim cum pământul românesc duduie sub șenilele tancurilor NATO. Oriunde merg tancuri, acolo este vorba de ocupație. Indirect, România se află în pregătire de război. Iată costul libertății! Și toate se întâmplă dincolo de orice ipoteze și chiar în afară de orice logică, fiindcă, în timp ce România este total de partea Ucrainei, președintele acestei țări susține că „Bucovina de Nord a fost ocupată de români” (în 1918), când, istoric, teritoriul Bucovinei a aparținut de Principatul Moldovei!

Încă din copilăria mea, când am văzut cum duduiau șenilele tancurilor care curgeau pe Calea Prutului ca să ajungă în Cehoslovacia, să facă „ordine” acolo, cum fac acum rachetele rusești în Ucraina, am perceput Rusia ca o țară agresivă, ca o țară care practică o politică de ocupație, iar Ucraina a preluat acest rol, fiindcă, încă din epoca de aur a Kievului rusesc, este o țară care face parte din Rusia, care este chiar Rusia, oricum, ne este greu să ne imaginăm o Ucraina fără Rusia, așa cum cel mai mare cineast ucrainean, Alexandr Dovjenko, a fost rus, a fost asimilat de cultura rusă și pus alături de Eisenstein și Pudovkin, deși Dovjenko a făcut filme inspirate din mitologia ucraineană (vezi Zvenigora), cu un specific aparte, criticat de Stalin, dar premiat de el când a făcut filmele Miciurin și Basarabia, pământ ucrainean!

De asemenea, mult timp, în epoca sovietică, am trăit această nebunie miciuriană, în care tot ce era valoros în lume provenea din Rusia. Marii artiști sau savanți, toți erau făcuți ruși. Însuși Emil Loteanu a făcut la Mosfilm un film, Luceafărul, în care Eminescu a fost îmbrăcat în rubașcă și transformat în rus, fără să se specifice nici un moment unde s-a născut și în ce orașe românești a trăit!! România era exclusă din subiect, iar Eminescu vorbea limba rusă!

Ce semn mai clar al acestei atitudini agresive poate fi decât rusificarea țărilor pe care Rusia le ocupa? Ce luptă a fost cu conștiința noastră să facem demarcația dintre politică și literatura și arta rusă, să nu-i confundăm pe eroii sovietici cu Dostoievski, Gogol, Cehov sau Ceaikovski?! De aceea, Occidentul face acum un pas înapoi, nu vrea să aibă de-a face cu cel ce a declarat că oricine se amestecă în acest conflict ucrainean va avea de suferit pierderi grele cum nici nu-și închipuie! România nu trebuie să se amestece în acest conflict! Sper ca marionetele de la putere să simtă românește în al doisprezecelea ceas! E posibil ca refacerea Imperiului țarist să arate o nouă față a monstruozității omului agresiv.

Ca să uităm de pandemie, era necesară această diversiune politică, ocuparea unei țări „prietene”, pe motivul salvgardării ei de ciuma occidentului! Categoric, Putin le-a dat de muncă hulpavilor acestei lumi, care se vor lupta să-și vândă armamentul, pentru a se „apăra”! În loc de vaccinuri, bombe! Alde Pfizer trebuie să fie tare supărați.

Aveau dreptate țăranii din Piața Matache când îmi spuneau că „pacea ne-a adus război”!

Grid Modorcea