Nu fi durere Alexandru Petria
Soția ta Aurelia
Trăiește prin poeziile tale
Și-n cer
Ea privește mirată de sus
Cum cititorii plâng
la versurile scrise de tine
Despre cele trei căpșuni din ultima dorință
Pe patul mort de spital
Lacrimile pe care ni le-ai smuls
Sunt nestemate din literatura română
Despre soția fidelă care nu a știut că pleacă
Într-o săptămână de Marte într-un timp șchiop
Să știi Alexandru Petria!
Azi cititorii te iau strâns de mână
Ca să trecem împreună prin toți pereții
Și eu am cunoscut-o pe Aurelia
Nu de multă vreme
Era cu poetul din tine
De mână la cenaclul Direcția 9
De la Hotel Seven din Cluj
Să știi Alexandru Petria!
Și-mi prezenta cu entuziasm noua ta carte
Erai așa fericit și albastru de senin
Și Aurelia zâmbea atât de vie și distinsă
Și azi ne desparte un ocean de cer în lacrimi
Ionuț Țene
