Tot citesc opinii pro și contra războiului ruso-ucrainean, opinii contra rușilor mai ales, dar și opiniile rușilor, cum justifică ei invazia. Dincolo de tragedia efectivă a celor care luptă, a schimbului de cadavre (cadavrele de la Azovstal!), omenirea pare că s-a obișnuit cu acest conflict și își face alte planuri, alte calcule, deși, recent, un zbor interzis al lui Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, în Serbia, pare a fi stins un alt focar de război pe care rușii ar fi vrut să-l ațâțe, în zona bosniacă și Kosovo. Dar ei declară că Occidentul este capul răutăților, NATO și SUA sunt cu ațâțarea!
În fiecare zi citesc alte voci, alte scenarii, însă sunt „aceleași măști, aceeași piesă”, mereu se bate apa-n piuă.
Dar nimeni nu mai vorbește de diplomație, nimeni nu mai pare să recunoască și să știe că cea mai puternică armă de pe pământ este Cuvântul. Cuvântul ar putea aduce pacea. Dacă Zelenski și Putin se foloseau de Cuvânt, nu de bombe, nu de revendicări de teritorii și orgolii militare, cred că pacea era la ea acasă acum. Dar trebuiau s-o facă înainte de 24 februarie și n-ar mai fi existat nici un război. Nici acel geniu din Donbas, plâns de toată Ucraina, nu ar mai fi fost ucis. Cuvântul ar fi găsit căile care să șteargă divergențele, care să aplaneze conflictul dintre frați. Pe baza armelor, a superiorității rachetelor, nu rezultă decât politica lui „totul sau nimic”. Dar Cuvântul ar fi introdus nuanțe și compromisurile necesare.
Lumea este strâmbă, categoric, nimeni nu este posesorul absolut al adevărului. Și pentru pace este nevoie de compromisuri. Ucrainenii uită că nouă ne-au luat cu japca teritorii, la fel Poloniei, Ungariei și Slovaciei (ca să intrăm în NATO, am fost obligați să acceptăm tratatul Ribbentrop-Molotov), dar ei nu vor să cedeze nimic acum. 30 la sută din populația Ucrainei o formează rușii. Sunt pro-ruși în Donbas, și Putin vrea ținuturile unde locuiesc ei. Acest compromis ar fi salvat Ucraina de la dezastru. Oare apărarea unor teritorii disputate este mai importantă decât viețile a mii de oameni, decât dezastrul fizic, al faptului că orașele din Donbas sunt rase de pe fața pământului?! După război, dacă va mai exista un „după”, va fi vorba de o reconstrucție a lor din temelii! Cuvântul ar fi salvat multe vieți, multe fapte bune ale oamenilor, ar fi adus pacea. Pacea este adevărata Victorie.
Victoria lui Iisus a fost Cuvântul. El a învins prin parabolele sale. El a dat speranță și mântuire prin Cuvântul său vindecător.
Însă a fi om al cuvântului este un lucru greu, cere educație, cere cultură. De aceea, barbarii renunță la cuvânt, pentru ei este mai ușor să pună mâna pe satâr și să lovească. Limba lor este brutalitatea, violența, violul și toate păcatele care se fac fără carte, fără școală. Războiul este arma primitivilor, a rudimentarilor. E total absurd și inutil. Nu duce nicăieri. Niște teritorii ocupate sau bunuri furate nu rezolvă barbaria, nu-i vor satisface pe barbari, care vor vrea noi și noi teritorii. Rusia e imensă, dar se vede că e prea strâmtă dacă ea are nevoie de o palmă de loc ca Lugansk! Își rezolvă rușii problemele dacă vor cuceri Donbasul? Ei au teritorii sălbatice și multe guri de hrănit, în loc să se ocupe de țara lor, vor să cucerească alte teritorii pe motivul barbar al de-nazificării. Și vizita lui Javrov în Serbia se încadra tot în planul general al de-nazificării Europei!
Omenirea este bolnavă fiindcă ea nu-și caută leacul în Cuvânt, arma cea mai de preț pe care o are omul, ci apelează în disperare la soluții ne-cuvântătoare, la război, la afaceri cu arme, la avantajele vremelnice ale cursei înarmărilor. Pe calea asta, oamenii vor distruge pământul, tot ce respiră și Cuvântul care le-a dat viață.
Grid Modorcea
