Se împlinește anul acesta un veac și jumătate de când Crăișorul munților a plecat din lumea pământeană.
A văzut lumina zilei în județul Alba (Vidra de Sus) și a trecut în veșnicia neamului în Hunedoara (Baia de Criș). Avram Iancu s-a stins în lipsuri în ziua de 10 septembrie 1872. A trăit doar 48 de ani. Dar ce ani! Pentru trotinetiștii de azi, care își atribuie idioțenia de a fi palareli cu Dumnezeu, a fost nepot al preotului Gheorghe Iancu.
Anul trecut, poate ați uitat, dar piticii putorii de putere politică de la Cluj-Napoca, București, Iași, Zalău sau de aiurea, în frunte cu dulapul prezidențial, sub pretextul molimei, au avut neobrăzarea de a ne opri să-l cinstim la Țebea. În vreme asta, au făcut statuie baronului împilator din Piața Mare a Sibiului, ăla care a murit putred de bogat.
Craiul cânta din fluier, ca un cioban. Că asta a fost el: păstorul neamului nostru românesc. Și asta va rămâne: flacără nestinsă. Ce-a fost el? Un conducător.
Absolvent de drept la Cluj-Napoca, el și-a irosit averea apărând românii. A reclădit demnitatea noastră, a celor din Transilvania. ,,Nu cu argumente filozofice și umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea!”, așa spunea Craiul într-o chemare către mocani și moți.
Frați și surori, ce ne învață viața lui? Că nu avem a ne plânge de Bărbați, atunci când Țara a cerut-o !
Ce ne arată faptele lui? Că românii au nevoie deopotrivă de comandanți și de popor, de școliți și de truditori, de popor și de comandanți. El era intelectual. Horea era țăran. În vremuri grele, am știut și vom mânui și sabia și cuvântul.
Să ne socotim și azi încorporați – în cuget, dar mai cu deosebire în faptă – în legiunile Crăișorului.
De aceea, duminică ne plecăm genunchii să aprindem un pai de ceară la căpătâiul celui care așteaptă reânvierea românismului adevărat, la umbra gorunului lui Horea, în satul hunedorean Țebea.
Duminică vom fi la Țebea !
Duminică vom ține de colivă și vom rosti într-un glas: veșnică pomenire!
Hai, să fim iarăși mulți, ca cucuruzul brazilor !
Că – vorba lui Adrian Păunescu, cel care mâneca adeseori în bătătura mănăstirii de la Râmeți, nu departe de locul nașterii Crăișorului – Avram Iancu suntem toți!
La Țebea!
Colonel (r.) Florin Șinca
