Acum câțiva ani o învățătoare pensionară de la țară mi-a donat biblioteca sa. Printre cărțile donate mi-a răsărit zilele trecute în ochi autobiografia Iuri Gagarin, intitulată ”Drumul spre Cosmos” apărută la Editura Pravda din Moscova, în 1961. Din curiozitate, am citit această autobiografie, interesantă, a primului om care a zburat în spațiul cosmic. Trebuie să recunosc că biografia scrisă de Iuri Gagarin într-un stil simplu și ușor naiv este fermecătoare. Ca istoric am știut să decelez din text balastul ideologic al timpului, paragrafele laudative la Marx, Lenin, Hrușciov și PCUS. Cartea e impregantă de ideologia socialistă a epocii, dar dincolo de aceste tezisme propagandistice și ideologice aflăm din autobiografia lui Iuri Gagarin lucruri interesante. Iuri Gagarin s-a născut într-o izbă de lemn din satul Klușino de lângă Gjatsk în oblastul Smolensk, la anul 1934. Era un copil de țărani săraci, care au intrat în colhoz obligați. Primul om care a zburat în Cosmos era un băiat simplu de țărani foarte săraci dintr-un sat tradițional rusesc. E interesant, și aici istoriografia trebuie să explice parcursul în regimul sovietic al oamenilor simpli spre cele mai mai importante funcții din politică, tehnică, învățământ, economie sau cultură. Era o oportunitate ideologică și socială în același timp. Politica sovietică și socialistă și-a construit o bază socială, economică, și politică din oameni simpli, poate de acea se poate explica, până la urmă, de ce acest regim terorist-totalitar și nivelator social a rezistat totuși 70 de ani. Părinții săi, Alexei Ivanovici Gagarin și Anna Timofeevna Gagarin, au lucrat în colhoz. Mamei sale îi plăcea să citească, iar tatăl său era un dulgher iscusit. Iuri a fost cel de-al treilea din cei patru copii ai familiei, iar sora lui mai mare se ocupa de el în timp ce părinții lui lucrau. La fel ca milioane de oameni din Uniunea Sovietică, familia lui Gagarin a suferit în timpul ocupației naziste din al Doilea Război Mondial. Ceilalți doi frați ai săi mai mari au fost luați ca prizonieri în Germania în anul 1943 și au revenit numai după război. Gagarin a început școala la 7 ani, iar în timpul războiului au locuit într-un bordei pentru că locuința lor de lemn fusese ocupată și rechiziționată de ofițerii nemți. În copilărie punea zahăr în rezervoarele mașinilor ocupanților sau băga cârpe în țevile de eșapament a camioanelor nemțești. Fratele lui Gagarin era să fie spânzurat de un ofițer neamț. După ce în 1944 satul a fost eliberat de armata sovietică, Iuri Gagarin pleacă la Gjatsk să urmeze școala gimnazială, iar apoi a mers la Moscova să facă o școală tehnică de lăcătuși mecanici și de metalurgiști, cu stadii de pregătire la Leningrad. Nimic nu prevestea că acest fiu de țărani, simplu, cu o școală precară, va deveni aviator de elită pe avioane de vânătoare MIG și primul om care a zburat în Cosmos. Din autobiografia lui Gagarin reiese o simplitate și o naivitate care te cucerește.
După ce absolvă școala tehnică devine turnător metalurgist la o fabrică din Moscova. Întâmplarea face ca, lângă fabrică, tocmai la Saratov să fie un aeroclub și un aerodrom pentru civili, care ofereau ore de zbor. Gagarin e fascinat de idee și după slujba sa de muncitor metalurgist merge amiaza să facă cursuri de zbor pentru amatori. Se îndrăgostește imediat de zbor și devine cel mai bun elev aviator amator. Comandantul îl observă și după doi ani de stagiu îi propune să urmeze școala de ofițeri de aviație de la Orenburg în Ural. La 19 ani dă examen și intră la această școală militară de prestigiu cu profesori eroi ai URSS în cel de-al doilea război mondial, doar cu școala tehnică de muncitor. Era un sistem politic și social interesant, care oferea unui băiat modest și fără studii, dar talentat, să urmeze o școală de ofițeri. Aici se pune pe învățat și devine, pe avioanele IAK 18, cel mai bun pilot, ca apoi i se dă voie să piloteze MIG-uri. La săritul cu parașuta devenise as. În școla de aviație se îndrăgostește de o funcționară la poșta din localitate, Vera, fata unui bucătar local, pe care o cere în căsătorie. După terminarea școlii de aviație este repartizat la o unitate de aviație de la Oceanul Artic. În unitatea cu șase luni de noapte pe an se afirmă ca un pilot de elită, iar comandantul îl propune la programul de pregătire al piloților ruși de a se trimite primul om în spațiu. Abia în 1959, când URSS trimite primul satelit artificial în spațiu Sputnik, tânărul locotenent Gagarin devine fascinat de cosmos și face cerere să fie inclus în programul de pregătire a cosmonauților. Comandamentul aviației de la Moscova îi aprobă cererea și e trimis la un cosmodrom de pregătire lângă Kazahstan, cu alți tineri piloți ce doreau să ajungă cosmonauți, câteva sute la început. De aici începe legenda. Gagarin este foarte activ și perfecționist, deși căsătorit cu doi copii, devine cel mai bun pilot din programul de pregătire. Din acei douăzeci de cosmonauți selectați la final, eventualele alegeri pentru prima lansare erau Gagarin și Gherman Titov, datorită performanțelor excelente din timpul antrenamentelor, dar și datorită capacităților lor psihice – deși, la o simulare cu o capsulă mică Vostok, amândoi au fost inferiori. Oficialii sovietici au cântărit și alți factori în selectarea lui Gagarin: înfățișarea acestuia, capacitatea sa de a manipula atenția presei, originile sale rusești și chiar numele Gagarin, care era și el, de asemenea, asociat cu aristocrația țaristă, deși era fiu de țăran sărac. Cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a devenit primul om care a zburat în spațiul cosmic, efectuând primul zbor orbital cu echipaj uman la bordul navei Vostok I, pe 12 aprilie 1960. Zborul a durat 108 de minute. În autobiografia sa explică în detaliu primul zbor cosmic, simțămintele personale și starea de imponderabilitate. Totul a fost filmat, la fel ca și succesul câinilor Belka și Srtelka primele ființe vii care au zburat în cosmos și s-au reîntors teferi înapoi, alese personal de Gagarin înainte de a fi el primul om care a zburat în spațiul cosmic. Cățelușa Laika murise la întoarcere, fiind arsă în capsulă. Gagarin fost primul om care a făcut o descriere amănunțită a pământului care se vede albastru din spațiul cosmic. Când a coborât pe pământ, Iuri Gagarin, cu capsula Vostok, susținută de parașută, într-un sat siberian, prima imagine a fost, atunci când a pus piciorul în iarbă, o vacă care se uita la el și o fetiță bălaie care speriată la început, a strigat apoi la mama sa: – Uite-l pe Iuri Gagarin, primul cosmonaut sovietic. Imediat au apărut militarii ruși care l-au luat în custodie. De aici a început legenda. Gagarin nu a bănuit uriașul succes de care se va bucura.Era un băiat de 25 de ani simplu și modest. A fost sunat personal de secretarul general PCUS, Nikita Hrusciov și a primit de la Mikoian, ministrul apărării, gradul de maior, deși era doar locotenent major. A sărit ilegal gradul de căpitan. E primit în uralele a milioane de oameni în Piața Roșie și așezat la tribuna oficială, lângă Hrusciov și Brejnev, ca să salute mulțimile. Deși până atunci nu ieșise niciodată din Federația Rusă, nici măcar într-o altă republică din URSS, Gagarin e invitat în peste o sută de țări și decorat de președinți de stat. Iuri Gagarin este istoria de legendă a unui simplu copil de țăran sărac dintr-un sat uitat din stepa rusească, care a avut șansa istorică de a deveni primul cosmonaut ce a zburat în spațiul cosmic. Șansa lui era intrarea în istorie și legendă a oamenilor simpli și, totuși excepționali, fără bariere sociale. lectura autobiografiei mi-a adus aminte de o cercetare personală despre Clujul Universitar din anii 1959 – 1989: toți profesorii universitari clujeni se trăgeau din familii de țărani săraci.
Ionuț Țene
