Mă uit la supărarea, furia chiar, ba și deznădejdea unora față de „pierderea suveranității României”

Mă uit la supărarea, furia chiar, ba și deznădejdea unora față de „pierderea suveranității României”. CCR (Curtea Constituțională a României) „a trădat, acceptând legi care o transformă într-o instituție cel mult consultativă”, se mai spune.

Când noi, grupul Revistei Scara (Revistă de oceanografie ortodoxă), luptam, sub binecuvântarea Părintelui Iustin, împotriva Constituției lui Adrian Năstase… eram cam singuri.

Arătam atunci, cui are urechi de auzit, că Art. 148 din acea mizerie de „constituție” anulează suveranitatea națională. Că prin acel articol (și altele) România devine oficial, constituțional, o colonie stăpânită de reprezentanții puterilor conducătoare (numiți parlamentari).

Aș putea spune că poporul a înțeles: Constituția lui Năstase NU a trecut de referendum prin votul cetățenilor, ci prin mârșăvia și falsurile clasei ocupante. Dar majoritatea intelectualilor nu a părut să înțeleagă. Și minciuna a fost oficializată.

Ceea ce se întâmplă acum este, din păcate, constituțional. Pentru că nu avem o constituție care să fie a României, pentru România, pentru Români. De foarte multă vreme România nu este condusă de Români, ci de oameni străini; străini nu doar de România, ci de tot ceea ce este esențial omenesc.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea