Mâna la fund, nu la gură?

Pe teren, Germania face politică nu fotbal! Am luat la cunostiinta cu deplin dezgust de ceea ce s-a vrut a fi consemnat pentru eternitate ca un act de mare curaj – ce mare vitejie, ca un protest prostesc in corpore al fotbalistilor Germaniei. Si anume, la poza de dinaintea meciului de fotbal, acestia au aparut cu mana la gura, un fel de frustrare a germanilor privind interzicerea de catre FIFA a purtarii banderolei „one love”, semnul lgbt – ismului la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal. Pe teren trebuie să se joace fotbal, nu să se facă politică.

Cica chipurile, interdictia de a purta carpa respectiva este un atentat grav la libera exprimare a noilor „valori” occidentale si americane, la propasirea pe drumul gloriei si civilizatiei universale ale principilor democratiei si libertatilor in lume, o piedica in calea progresului revolutionar globalist neomarxist – si utopic, al intolerantei colective…totul frumos si parșiv ambalat sub titulatura pompos postată de Federatia Germana, si anume „drepturile omului nu sunt negociabile”. Adica o vrajeală de trei parai, la care noi ar trebui sa punem botul musai?

Intrebarea mea este de cand si cu ce drept Federatia Germana de Fotbal are tupeul sa faca declaratii politice intr-o competitie strict sportiva? Mai ales ca „reformistii” in ale umanismului de la Berlin nu sunt la prima abatere de genul. Anul trecut la Campionatul European de Fotbal, la meciul Germania – Ungaria, au avut „multicolora” idee de a colora stadionul din Munchen in culorile cur-cubeului. Si atunci ca si acum i-a linistit tot FIFA…verdictul a fost Nicht! Locul curcubeului e pe cer, nu in pantalonii sau mintile infierbantate ideologic si de prea mult testosteron ale unora. Atunci ungurii au fost la un pas sa castige meciul. Pana la urma s-a terminat 2-2. Dar de data asta pronia a facut sa castige Japonia cu 2-1. Promotorii „bio-diversitatii sexuale” preocupati mai mult de politica decat de fotbal isi pot duce acum linistiti mainile la gura. Pe teren intr-adevar nu au avut nimic de spus ! Si ce echipa frumoasa era mannschaft-ul german cu cateva decenii in urma….Mexic 86 sau Italia 90. Dar si lumea era alta – nu era alienata spiritual de cei care ne promit azi ca ne vor duce pe noi culmi de glorie si civilizatie.

Iar daca duminica Spania – „furia roja”, care pare preocupata exclusiv de a juca fotbal la acest Mondial, le va administra „protestatarilor” germani o noua infrangere, ei bine cred ca abia atunci se va starni furtuna la Berlin. Si pentru a-si proteja mai bine dosul de suturile – critici, blamari, mustrari, pe care le vor incasa de peste tot, le sugerez de pe acum sa-si duca preventiv cu totii mainile la fund ! Noi romanii avem o vorba…gura bate fundul.

In aceeasi nota a absurdului care iti anuleaza gandirea si iti incetoseaza privirea, se incadreaza si atitudinea a la Frau Ministru de Interne al Germaniei. Cica o femeie grasa se aseza la masa, mai exact s-a cocotat tantosa taman la loja oficiala, unde pentru a nu fi mai prejos decat bravii fotbalisti germani, a purtat cu demnitate banderola buclucasa. Adica a aratat ca, bre tot fomeile este la putere…ceea ce e cu neputinta la fotbalisti, este cu putinta la globalisti. Ca asa-i in fotbal. Iar regulile sunt facute pentru a fi incalcate – mai ales de cei de la Interne !

Eu cred ca la ei este o chestie mai veche asta cu purtatul banderolei. Poza Fuhrerului cu banderola pe brat inca naste nostalgii? Si da si bine pe sticla? Nu spun cine pentru ca in era globalista de azi, doar unii se pot exprima liber. Noi ceilalti – mucles. Problema este insa ca si atunci, ca si acum cei cu banderola au plecat invinsi. Banderola ca si istoria este ciclică!

Si ca sa nu o lungesc, va dau un sfat…Mai bine luati-va banderolele si ifosele si plecati de pe acum acasa. Nu mai politizati sportul – fotbalul cu ideologia voastra globalistă care promoveaza ura fata de familie, fata de crestini si fata de o normaliatate in care am crescut si trait sanatosi la cap si trup de secole, în care ne-am educat copiii in spiritul adevaratelor valori trasmise noua din generatie in generatie. Atitudinea aceasta este absolut desantata, de fapt o apologie adusa noii „religii”. Aici ipocrizia Germaniei nu are limite…Si ale celorlati ofticati, în frunte bineinteles cu Olanda. O Olanda care se numea candva „țara lalelelor”. Azi e doar tara bordelurilor? Dar nici Dumnezeu nu doarme prieteni!

Cristian Ardeleanu