Mircea Cărtărescu s-a și crezut, se crede încă, mai mult decât o păpușă în vitrina ”cancel culture”

MIRCEA CĂRTĂRESCU – O RUȘINE SOROSISTĂ! RĂZBUNARE LAȘĂ ÎMPOTRIVA PROFESORULUI NOSTRU, MARELUI CRITIC ȘI OM DE CULTURĂ EUGEN SIMION! MI-A SPUS: ”NU RĂMÂNE NIMIC!”

Eugen Simion s-a stins din viață doar cu câteva zile în urmă. Elogiat de toți foștii studenți, printre care mă număr, și de întreaga lume culturală onestă, pentru opera sa de profesor, critic, cercetător și editor al colecției Academiei Române, Caietele Eminescu fiind, alături de ediția Eminescu a lui Perpessicius, cel mai important monument.

Astăzi, îl văd pe Mircea Cărtărescu – veșnicul auto-propus la premiul Nobel -, și el fost student al profesorului, cum îl atacă vomitiv de laș. Nescuzabil: o dovadă în plus a lipsei de caracter și dorinței nesăbuite de ”succes”. N-a făcut decât să-i dea dreptate profesorului.

Despre ce e vorba, de fapt?

Mircea Cărtărescu și ”generația 80” au apărut sub oblăduirea profesorului și criticului Nicolae Manolescu cu al său ”Cenaclu de luni”, ”Aer cu diamante” fiind un fel de ”manifest” al grupării, publicat în 1982, sub semnătura lui Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan. Poezia ”urbană”, non-conformistă, interpretată de unii ca o formă de protest anti-regim, deși nu avea nimic anti-regim: de aceea a și fost publicată. Regimul lui Ceaușescu a promovat gruparea tot politic, dorind să dea un semnal de deschidere spre moda occidentală. O grupare susținută cu simpatie în cercurile literare, dar nu pentru micile versificații de debut, ci pentru ce se aștepta de la ea în viitor.

Cum am mai spus-o, eu nu le-am dat niciun credit. Nici n-au intrat în preocupările mele și ale altor colegi, care ținteam spre zonele culturale înalte.

După 1990, însă, marginala grupare – contemporană cu Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Emil Brumaru, Cezar Ivănescu, Ion Mureșan, Virgil Mazilescu sau Daniel Turcea – s-a urcat pe valul politic al ”anti-comuniștilor”, confiscând spațiul public cu suportul noii ideologii a ”societății deschise”, marca George Soros. Încă de atunci a fost pusă în practică teza ”cancel culture”, ajunsă azi la paroxism, de contestare a valorilor clasice și eliminarea lor din memoria publică. Mircea Cărtărescu a fost ”alesul”, noua ”stea”, primenită cu grijă la Grupul pentru Dialog Social al cărui activist a fost și este, unde trona Gabriel Liiceanu, care și-a pus Editura Humanitas în slujba sa și fiind conectat la rețelele de propagandă culturală neomarxistă europeană (de unde și așteptarea premiului Nobel, drept răsplată).

Tragic a fost că Mircea Cărtărescu s-a și crezut, se crede încă, mai mult decât o păpușă în vitrina ”cancel culture”, un nefericit. Eu l-am urmărit de departe, știind că este doar un prefabricat încă din anii 80, chiar dac-am aparținut unei generații mai tinere: contestarea lui Eminescu și Nichita mi-au fost de ajuns să nu le dau nicio șansă.

Să revin la Eugen Simion. Știam că-l disprețuiește pe Cărtărescu, etichetându-l cu ironie și chiar cinism ”scriitor de succes”. Când m-a invitat la biroul său de la Academie, în lunga discuție, știind că nu l-am apreciat pe Cărtărescu încă din studenție, a ținut să-mi spună: ”Aurelian, de la Cărtărescu și generația 80 nu rămâne nimic, așteptările au fost zadarnice”. Își amintise fronda mea.

Răspunsul lui Cărtărescu într-un interviu azi? Că Eugen Simion a fost un suținător al ”FSN” și de aceea l-a etichetat așa, ”un scriitor de succes”, comercial. O minciună îngrozitoare, profesorul nefăcând niciodată politică, nici înainte, nici după 90. Faptul că i-au fost recunoscute meritele culturale și a ajuns Președintele Academiei, unde a lăsat o moștenire eroică, n-a avut nicio legătură cu politicul. Din contră, a fost supus atacurilor din partea haitei sorosiste, care-a confiscat spațiul public tocmai pentru că n-a abdicat, a refuzat să fie complice!

Mircea Cărtărescu, activist deșănțat al #rezist prin Piața Victoriei, în căutarea lobiștilor neomarxiști pentru Nobelul mult visat, este dovada vie a corupției din spațiul cultural românesc. Atacul laș împotriva lui Eugen Simion – cu obrăznicia de haștag, din familia celor care vor să-l scoată pe Shakespeare și Dostoievski din școli și universități, cum el însuși își dorește să ia locul lui Eminescu și Nichita – îl condamnă definitiv. ”Nu va rămâne nimic” din viclenia ta! Eugen Simion, cuvintele dvs. rămân!

Aurelian Pavelescu

(Sursa Facebook)